ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

1

Colecție de autor – Helen Fielding

Metrou. Aglomerație. Tramvai. Aglomerație. Mirosuri de toate felurile, gălăgie, oameni grăbiți, oameni răciți, oameni povestind în gura mare culorile mucișorilor propriilor odrasle. O categorie aparent liniștită o constituie oamenii care au urechile astupate de căști, dar tot poluare fonică mi se pare și asta la un moment dat. În plus, nu-i ferește de mirosuri, viruși sau îmbrânceală.

Olivia-Joules-si-imaginatia-hiperactivaPrin toată nebunia se strecoară ca un vis o tânără cu o carte albastră. Are toată fața scufundată între paginile cărții și reușește să înainteze fără a se împiedica sau a fi îmbrâncită. O urmăresc ca un copoi și reușesc să-i văd un colț de față: zâmbește! Asta-i culmea, mă irit eu, și reiau urmărirea vizând cartea de data aceasta. Helen Fielding, „Olivia Joules și imaginația hiperactivă”.

O tânără jurnalistă liber-profesionistă, rămasă orfană de mică, este trimisă să scrie un articol idiot despre lansarea unei creme de față și se pomenește într-o aventură cu teroriști, actrițe în devenire, scafandrii arătoși și, evident, se și îndrăgostește de cel mai și mai.. Hm, strâmb eu din nas cu neîncredere. Previzibil, stupid, hollywoodian, doi neuroni și o blondă (da, e blondă duduia). Dar nu pot lăsa cartea din mână și nu-mi pot opri zâmbetul să tot apară.

Nici ncelebritate pentru o cauza nobila-am terminat volumul și răscolesc librăriile să văd ce mai gășesc: „Jurnalul lui Bridget Jonebridget jones la limita ratiuniis” și continuarea „Bridget Jones la limita rațiunii” (ecranizate în două filme având-o pe Renée Zellweger ca protagonistă), apoi „Celebritate pentru o cauză nobilă”. Toate albastre, toate cu eroine blonde, zăpăcite și naive uneori, toate foarte greu de lăsat din mână, oricât de simple și americane ar părea. Pentru că nu sunt. Helen Fielding este britanică, iar prin eroinele ei aparent prostuțe circulă un curent actual, educativ, subtil. Un mesaj subliminal care-ți rămâne în cap fără să vrei. Constați că în ciuda aparențelor, nu citești maculatură. Iar zâmbetul ăla care nu-ți mai pleacă de pe față dă dependență.

Și da, uneori e bine ca în noroiul în care te zbați să citești o poveste cu final fericit, oricât de incredibil ar părea. Sigur că nu se opresc visele la o slujbă bună și o pereche cu bani și un corp trăznet, dar acesta este doar ambalajul pe care fiecare îl poate schimba în funcție de preferințe. Important este să aduni încredere în tine și în întâmplare, curaj și o doză de umor.

Helen Fieldingliteraturaroman

Monica Radulescu • 22/03/2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Noutăți editoriale | ZMEU

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *