ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

Rigoletto

Miercuri, 2 aprilie 2014, ora 19:00, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti. Poate doar atât ar trebui să vă spun. Să adaug doar: operă în trei acte şi patru tablouri de Giuseppe Verdi. Dar o seară de operă este mult mai mult de atât.

A merge la operă nu este o modă, este o act de egoism. Nu vă duceţi dacă muzica de operă nu vă întrerupe sinapsele, dacă grandoarea unui astfel de spectacol nu vă dă fiori. Va fi doar pierdere de timp şi de bani. Sala de operă nu este cinema multiplex. Nu se mănâncă floricele, nu se bea suc, nu se aduc copii sub 7 ani (pentru ei există spectacole speciale, duminica dimineaţă), nu se ţin telefoanele deschise. Pentru un astfel de spectacol te pregăteşti. Îţi alegi cu grijă haine elegante, citeşti povestea spectacolului, asculţi două-trei arii înainte. Totul pentru a savura o seară deosebită, o atmosferă preţioasă care-ţi va lăsa în amintire un moment trăit frumos.

Rigoletto este unul din spectacolele mele preferate. Pentru că Verdi este doar Verdi. Dincolo de orice punere în scenă, la operă cea mai importantă este muzica. Ascult, de multe ori, cu ochii închişi şi am observat că nu sunt singura. Opera se simte, iar Rigoletto este o forţă amestecată cu duioşie, cu dragoste, cu tristeţe. În poveste găsiți un tânăr bogat şi amator de femei care o seduce pe fata bătrânului care îi joacă rolul de bufon la curte. Bătrânul înnebunește de supărare și plătește un tâlhar să-l omoare. Restul poveștii îl aflați miercuri, 2 aprilie 2014, urmărind Rigoletto, pe scena Operei Naționale din București.

muzicaoperarecomandare

Monica Radulescu • 29/03/2014


Previous Post

Next Post

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *