O carte roz, din colecția Chic, cu siguranță ar goni mulți dintre cititorii serioși. Cei rămași, ar prefera ecranizarea cu Meryl Streep în rolul principal. Dacă totuși a mai rămas cineva dornic să citească, atunci trebuie să știe că romanul este mult mai bun decât filmul și mult mai profund decât coperțile rozalii.
Diavolul se îmbracă de la Prada este un subiect de actualitate. Corporații, locuri de muncă de care nu te poți lipsi, șefi cu pretenții, cei mai buni din domeniul lor. O lume colorată, apetisantă, presărată cu sclipici și multe ore suplimentare. O lume urbană, pentru care ți-ai părăsit localitatea natală, o lume în viteză, pentru care un milion de oameni ar ucide. Nu-i așa că vă sună cunoscut? Și cum poți răzbate într-o astfel de lume altfel decât fiind mereu prezent, mereu conectat și, evident, bine îmbrăcat?
Am devenit colecționari de etichete. Nu mai purtăm o cămașă albă, ci una Pierre Cardin, nu mai avem pantofi negri, ci Musette, nu mai folosim cremă de față, ci elixirul Chanel. Iar pentru a ne spori colecția de etichete suntem gata să facem ore suplimentare, să satisfacem dorințele oricât de absurde ale superiorilor, să uităm de familie, de prieteni, de viață. Pentru că nu mai trăim decât pentru etichete. Și poate că ne e mai ușor să vedem toate lucrurile astea urâte într-o carte roz despre o fată care-și dorește atât de mult un loc de muncă la cel mai prestigios ziar din oraș încât sacrificiile nu-i par niciodată destule. Doar un milion de oameni ar ucide pentru postul ei, nu?