Despre tăcere

De vineri noapte, de când a lovit tragedia, România vorbește. Despre judecată, vinovați, corupție, biserică, morți și lumânări. Despre cum era mai bine să se facă și despre ce nu s-a făcut. Despre oameni care fac muzică și oameni care o ascultă. Despre versuri și politică. Despre prieteni, spitale și sânge. Despre oferte generoase, marșuri de solidaritate, povești de viață, eroi. Despre ei, cei care n-au fost acolo și n-au pierdut pe nimeni drag.

ZMEU nu vorbește, nu judecă, nu are păreri. Are doar o tăcere dureroasă pentru că vă trimite la evenimente fără a ști dacă lanțul funcționează corect și vă veți întoarce teferi și fericiți acasă. Și vă cerem iertare pentru asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.