ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

John Steinbeck – Pășunile raiului

Cărțile noi, cu coperți colorate și liste lungi de premii și distincții, își au farmecul lor. Te fac să te simți conectat, modern, în pas cu timpurile, chiar dacă scriitorul care le-a dat naștere a trăit în altă epocă. Uneori însă, simt nevoia să mă scufund în biblioteci în care cărțile au ajuns acum 30 – 40 de ani, marcate cu discreție și mândrie cu numele celui care le-a adus și anul intrării lor în biblioteca personală.

John Steinbeck a luat Premiul Nobel pentru literatură în 1962. Dar, cu mult înaintea acestui moment (în 1932), a publicat volumul Pășunile raiului, a doua sa carte. Era pe atunci un scriitor tânăr și experimenta în găsirea unui stil literar, a unei voci personale. Pășunile raiului adună la un loc poveștile locuitorilor unui loc și blestemat și binecuvântat. Un loc ce poartă amprenta raiului și atrage personaje bine definite, tipologii clare. Nebunul, singuraticul, mincinosul, bolnavul, profesoara, întreprinzătorul, văduva și multe alte tipuri regăsite frecvent în romane și în viață. Fiecare povestire este o schiță în creion, cu tușe clare, cu trăsături alcătuite cu inspirație și talent. Poveștile se leagă între ele, dând naștere unei fresce complete a Americii începutului de secol XIX.

Volumul pe care l-am găsit eu a văzut lumina tiparului în 1975. Este o ediție de anticariat, cu miros de hârtie veche și pagini ce nu mai sunt de mult albe. Atmosfera povestirilor lui Steinbeck nu se putea regăsi mai mult în această ediție. Cartea și conținutul ei te fac părtaș la o altă lume, oferindu-ți o experiență completă și câteva momente de istorie.

carteJohn Steinbeckliteraturaproza scurtarecenzierecomandare

Monica Radulescu • 24/07/2016


Previous Post

Next Post

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *