Romanul Paulei McLain, Zbor în jurul soarelui, spune povestea celei care a realizat primul zbor solo peste Atlantic, Beryl Markham. Dar nu este o poveste a zborului propriu-zis, ci a lungului șir de întâmplări și alegeri pe care Beryl le-a făcut de-a lungul copilăriei și tinereții sale pentru a ajunge acel pilot capabil să zboare mai bine de 36 de ore fără întrerupere, peste uriașa întindere de apă. Pentru că nu este de ajuns să construiești un avion bun, trebuie să construiești și un om bun pentru a-l pilota.
Beryl Markham a copilărit în Kenya, ca fiică a unor coloniști britanici. A fost prima femeie care a obținut licența de antrenoare de cai de curse, moștenind talentul și dăruirea tatălui său pentru cai. A iubit Africa, cu pământul ei roșu și prăfos, iar cursul vieții sale s-a rotit în jurul acesteia, readucând-o acasă mereu și mereu. Pentru tot ce a primit de la viață, bune sau rele, a avut un răspuns, a făcut o alegere, iar cel mai bun sprijin și-a fost mereu ea însăși. A dus o viață bârfită și lipsită de aprobare, pentru că la începutul secolului al XX-lea coloniștii britanici nu era pregătiți pentru o femeie care se descurcă și decide singură. Dar Beryl a iubit și a suferit cum a știut ea mai bine, făcându-și prieteni și dușmani, luând-o de la capăt de nenumărate ori.
Astăzi, Beryl Markham pare o eroină de poveste, curajoasă și răzbătătoare. Dar Paula McLain nu face elogiul unui erou, ci insistă mai mult pe partea sensibilă și vulnerabilă a fiecăruia dintre noi. Căci Beryl a fost și copil și femeie și prieten și soție și mamă. A fost un om ca oricare altul, lovit, rupt și iubit. Zbor în jurul soarelui spune o poveste reală, povestea unui om care a trăit fiecare zi și care nu s-a trădat niciodată.