ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

Tortillas, altfel de pâine

Pâinea e mai frate cu românul decât codrul. Franzele, rontunde, baghete, covrigi, feliate, chifle, în orice formă vă doriţi, pâine este nelipsită din masa şi gustările româneşti. Dar există cu siguranţă alternative mult mai sănătoase.

Aţi citit vreodată lista de ingrediente conţinute de o pâine? Chiar şi cele mai sănătoase reţete conţin tot felul de adjuvanţi pentru a le păstra proaspete şi apetisante în raft. În plus, pâinea declarată a fi din făină integrală sau de secară conţine de cele mai multe ori doar o cantitate mică de făină de acest fel şi multă făină albă obişnuită în rest, plus ceva colorant. O primă variantă este să vă faceţi pâinea singuri, acasă, alegând făină de calitate (integrală sau de secară) şi reţete potrivite cu stilul vostru de viaţă (cu seminţe, cartofi, măsline, cu lapte sau unt, mălai, mai crescută sau mai puţin crescută, cu bere). Dar ca să coci pâine îţi trebuie timp şi puţină îndemânare, cuptor şi vase pentru copt.

Există o alternativă mai simplă (şi deci mai bună, căci românului nu-i plac lucrurile complicate): tortillas! Nu are nevoie de drojdie, nici de timp pentru crescut. Nu vă dă emoţii că nu iese pufoasă destul, pentru că este complet plată. Conţine doar câteva ingrediente, nu are nevoie de cuptor şi vase specializate. Pe scurt, ideal.

Pentru tortillas eu am folosit următoarele ingrediente: 1 cană (orice fel de cană, depinde doar cât de multe tortillas vreţi să vă iasă) făină integrală, 1 cană făină de secară, o jumătate de cană de apă (plată, temperatura camerei), o jumătate de linguriţă de sare (mare, de mare, ca aceea pe care o savuraţi pe covrigii nemţeşti), 2 linguri de ulei şi un plic de praf de copt. Le-am amestecat pe toate şi, după sfaturile lui Adi Hădean, am frământat aluatul doar 3 minute şi l-am lăsat să respire vreo 15 minute, acoperit cu un prosop de bucătărie. Apoi am împărţit aluatul în sfere de dimensiuni variabile (căci precizia nu-mi intră în graţii) şi le-am întins cât de rotund am putut cu făcăleţul (sucitorul dacă vă place mai mult denumirea). M-am străduit să le fac subţiri, de maxim 5 mm grosime.

Apoi am experimentat prăjitul. Adi Hădean le face pe unul din acele grătare gen tigaie pentru aragaz. Eu n-am. Alţii le fac pe plite de tablă. Eu n-am. Aşa că m-am folosit de ce am şi anume o tigaie ceramică. Curată şi uscată, fără alte unsori puse în ea. Am încins-o bine şi am prăjit foaie după foaie. Ideea de bază e să le lăsaţi pe o parte până se umflă din loc în loc şi se rumenesc un pic, apoi să le întoarceţi şi să le mai lăsaţi cam 1 minut. Eu am gustat-o pe primă, a reieşit că e necoaptă şi am ajustat timpul de gătire până s-a copt.

După ce le luaţi de pe foc, e bine să le păstraţi acoperite cu un şervet de pânză pentru că le ţine calde şi moi. În prima zi, le-am mâncat în varianta clasică, rulate şi umplute cu ce era prin frigider (friptură de curcan rece, sfeclă roşie fiartă, un fel de sos din iaurt şi muştar, murături etc.). A doua zi nu mai erau atât de elastice şi se rupeau când le îndoiam, aşa că le-am făcut pe rând pizza, sandviş, pâine pentru alte feluri de mâncare. Ţin fără probleme câteva zile, sunt gustoase şi singure şi cu companie, merg perfect ca pachet pentru serviciu sau ca ronţăială pentru o seară de film. Dacă aveţi imaginaţie, puteţi îmbogăţi reţeta cu chimen, seminţe de toate felurile, condimente picante. Cu tot cu frământat, respirat, prăjit nu mi-a luat mai mult de 45 de minute. Eu sigur voi mai încerca.

faina integralapaineretetatortillas

Monica Radulescu • 16/01/2017


Previous Post

Next Post

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.