ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

Lev Tolstoi – Spovedanie

Citind romanele lui Tolstoi începi treptat să te întrebi cine a fost acest scriitor rus care și-a permis în vremurile tulburi ale sfârșitului de secol XIX să scrie astfel. Cum de unele dintre personajele lui critică biserica, cum de altele îi critică pe țar și pe moșieri și altele pe socialiștii care încep să apară? Pentru mine așa s-a declanșat căutarea lui Tolstoi, omul.

Volumul intitulat Spovedanie este modul lui Tolstoi de a ne explica acțiunile și gândurile sale. Povestind cu sinceritate despre toate momentele vieții sale (de la copilăria cu învățături bisericești la tinerețea cu desfrâu, omoruri și viață plină doar de plăceri, de la maturitatea lipsită de sevă la dorința de sinucidere, de la o viață plină de belșug la căutări filosofice care îl lasă sleit de puteri), Tolstoi își urmează șirul gândurilor și a descoperirilor. Pentru că indiferent cât de bună sau de rea i-a fost viața, Tolstoi a căzut mereu în gânduri și întrebări. A căutat sensul vieții mai presus de orice. A căutat în științe și în filosofii, în biserică și printre oamenii simpli. “Cine sunt eu” și “Ce rost are viața mea” sunt întrebări care nu i-au dat pace.

Lev Tolstoi și-a transmis frământările mai departe, într-o mișcare numită tolstoism, care reinterpreta creștinismul într-o manieră personală și care susținea cauza iobagilor. Pentru ideile sale a fost excomunicat din sânul Bisericii Ortodoxe Ruse și urmărit de guvern care îl considera anarhist. Însă Tolstoi nu a putut fi oprit din a căuta răspunsuri la întrebările sale.

Editura HeraldautobiografieLev Tolstoiliteraturarecenzierecomandare

Monica Radulescu • 03/03/2018


Previous Post

Next Post

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.