În 1956, când Erich Fromm a publicat cartea Arta de a iubi, lumea tocmai ieșise dintr-un război mondial și se străduia să facă față Războiului Rece, înarmării atomice și altor conflicte. Erich Fromm era psihanalist, filosof și, mai ales, pacifist. Implicat în politică și viață socială, Fromm milita pentru pace și credea că dacă oamenii vor iubi mai mult pacea nu va mai fi așa greu de atins. Nu este de mirare că Arta de a iubi a trezit controverse și discuții, captând atenția publicului abia după moartea autorului.
Deși psihanalist de meserie, Fromm scrie pe înțelesul tuturor. Cărțile sale nu sunt manuale pentru studenți sau îndrumare medicale. Sunt mai mult un mod simplu de a ajunge la urechile tuturor, un mod prin care Fromm și-a exprimat convingerile de o viață. Și lipsa iubirii în societatea modernă este una dintre ele.
Arta de a iubi nu se referă la iubirea romantică, nici la iubirea religioasă, nici la iubirea de sine. Se referă la iubire ca la o atitudine și o relaționare cu lumea. Pentru că Fromm era convins că oamenii nu mai știu să iubească viața, lumea, oamenii.
”Iubirea nu este în primul rând o relație cu o anumită persoană. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determină relaționarea unei persoane cu lumea ca întreg și nu doar cu un ”obiect” al iubirii.”
Erich Fromm
Arta de a iubi demonstrează pas cu pas cât de mult ne-am îndepărtat de iubire. Cum o vindem pe obiecte și putere, cum o impunem copiilor în forme greșite, cum ne influențează toată viața și cum ucidem în numele ei. Trebuie să vă atenționez că este o carte care lasă un gust amar și multă tristețe. Dar presupun că depinde de fiecare cât de mult își dă voie să se recunoască printre rânduri.
Foto By Müller-May / Rainer Funk, CC BY-SA 3.0 de, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=43921778