Editorial de sfârșit de an

A mai trecut un an. 366 de zile, 8784 de ore, 527040 de minute, 31622400 de secunde. Aproape 400 de articole noi, de idei bune (zicem noi), de gânduri frumoase (zicem tot noi). Și așa cum v-am obișnuit, la final de an, Zmeii se confesează și vă urează:

Roxana Vatrici:
imag1527 imag1524Ne mișcăm haotic, cu sens, meditativ, perceptibil, monocrom…dar ne mișcăm. Mișcarea e viață și viața e mișcare. Rămâneți conectați la univers, la tot ce se petrece în jurul vostru și veți fi puternici ca o pânză de păianjen.

Vă urez un An Nou de prisos și să nu uitați ce ați lăsat în urmă. Urmați-vă pașii.

Tamara:
2016 aproape că a trecut. Mai încet, mai repede, mai greu, mai ușor… după cum l-a perceput fiecare. Îl privesc acum întreg și constat că, de fapt, mi-a adus timp, iar eu nu m-am priceput la altceva decât să îl convertesc în momente plăcute, asezonate cu ceva dulce, amărui, acrișor sau (uneori) acid.

Vă doresc un An Nou bun de degustat atent și pe îndelete, căci anii trec, dar gustul rămâne. Dulce, amărui, acrișor…

Monica Rădulescu: 
Aș vrea să cred că am făcut ceva bun cu fiecare secundă. Că le-am trăit frumos, eficient, inteligent. Că risipa a fost cu măsură și imposibil de evitat. Că nu regret nimic. Că am învățat ceva din toate. La final de an ne gândim (sper) la noi cu mai multă sinceritate, ne facem promisiuni, planuri, citim în stele și în noroc. Ne urăm ani mulți, nu și ani buni. Ne urăm să ne fie, să primim, să ni se dea, nu și să dăruim. Zmeul din mine își dorește (și-și propune) ca în 2017 să dăruiască. Dragoste, zâmbete, vorbe înțelepte, evenimente frumoase, multă învățătură, cărți și filme să vă dea de gândit, rețete surprinzător de ușoare și sănătoase, muzică de ascultat și iubit, arte pline de inspirație și o linguriță:

„Cred că, atunci când asistaţi la o catastrofă – o explozie, să zicem –, există doar trei opţiuni principale. Prima: să o luaţi la goană cât vă ţin picioarele, iar cei care nu pot fugi n-au decât să ardă. A doua: să-i trimiteţi o scrisoare foarte indignată editorului ziarului dumnea-voastră, cerând ca vinovaţii să fie daţi afară din serviciu. Sau să organizaţi o manifestaţie. A treia: să aduceţi o găleată cu apă şi să o aruncaţi peste foc, şi dacă nu aveţi găleată să aduceţi un pahar, şi dacă nu aveţi pahar să aduceţi o linguriţă – tot omul are o linguriţă. Da, ştiu că o linguriţă e mică, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni, şi fiecare are o linguriţă. Ei bine, aş vrea să fondez Ordinul Linguriţei. Mi-ar plăcea ca aceia care îmi împărtăşesc atitudinea – nu fuga, nu scrisoarea, ci linguriţa – să poarte întotdeauna la rever o linguriţă, ca să ştim că suntem în aceeaşi mişcare, în aceeaşi frăţie, în acelaşi ordin, Ordinul Linguriţei. Aceasta este filozofia mea, într-un cuvânt – sau într-o linguriţă, cu voia dumneavoastră.“ (Amos OZ)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.