ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

Despre politețe și alți demoni

Sper din tot sufletul că nu locuiți în București, iar dacă totuși sunteți nevoiți, cunoașteți metode bune de relaxare. Capitala noastră a devenit teren de luptă, nicidecum un loc al principalelor evenimente culturale și al celor mai destoinici oameni. Strada este locul mușchilor, al zbieretelor și al vorbelor de ocară. Cele mai multe incidente au legătură cu mașina, dar sunt mii de alte motive. Mai există politețe în aceste lupte de gherilă?

Mi-e drag să vorbesc cu formule de politețe. Pentru mine veți fi dumneavoastră și dacă vindeți roșii în piață și dacă sunteți șoferul turbat care urlă la mine mioriticele cuvinte “du-te, fă, acasă, proasta dracului!” . Formula de adresare de politețe se aplică tuturor celor pe care nu-i cunoașteți. Mai tineri sau mai bătrâni, mai bogați sau mai săraci, de care aveți nevoie sau puțin vă pasă. Așa zice limba română și nu zice rău, pentru că formula de politețe aduce un respect implicit care calmează spiritele. Din păcate, unele spirite trebuie calmate.

Mi-e drag să dau binețe. Că e de dimineață sau de seară, o formulă de salut deschide orice conversație, chiar dacă ce urmează nu este mereu plăcut. Astfel, vă sfătuiesc să coborâți din mașină, să vă deplasați la geamul celui care v-a ocupat locul de parcare, să dați binețe și să-l rugați frumos să mute mașina de pe locul cu pricina. Dacă vă mulțumiți să stați în mașină și să claxonați frenetic e posibil să nu se înțeleagă exact ce doriți.

Respectul se cucerește. Nu greu, e drept, și formulele de mai sus ajută semnificativ. Doar pentru că aveți păr alb nu înseamnă că puteți conduce pe contrasens așteptându-vă ca toate celelalte mașini să vă recunoască superioritatea. Nici mojicia nu se iartă mai ușor datorită vârstei. Lipsa de logică cu atât mai greu.

Dar mai presus de logică, vârstă și formule de adresare, stă cocoțat bunul simț. Acesta îngăduie mărinimos fiecăruia dintre noi să aibă dreptate și să se înșele. Să ia cuvântul și să-l lase și altora. Să stăvilească vorbele de ocară și mai ales interesul tuturor de a ști “cine ești mă, tu?”, de parcă totul s-ar rezolva în orașul ăsta cu un CV.

Vă poftesc așadar, în această zi de luni, să fiți politicoși, să exersați momentul acela scurt în care nu aveți dreptate și să vă amintiți cum e cu scuzele. Să nu ridicați tonul sau claxonul din principiu. Să observați că o discuție pornită cu calm și detașare vă aduce mai mult decât claxoane supărate și vorbe urâte. Și vă mai rog să coborâți de pe piedestal pentru că suntem câteva milioane de oameni în orașul acesta și trebuie să conviețuim cumva. Momentan, ne lovim în statui. Nu uitați să mulțumiți, așa cum vă mulțumesc eu acum că ați avut răbdare să citiți până la capăt.

editorialeducatiepoliteterespecttrafic

Monica Radulescu • 05/11/2018


Previous Post

Next Post

Leave a Reply

Your email address will not be published / Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.