Pauza de masă a fost un drept câștigat de omul muncii. Atât de bine l-a câștigat, încât, de cele mai multe ori, a ajuns să fie obligat să-l consume. Pentru propria-i sănătate, programul de muncă i s-a lungit automat cu una sau chiar două ore dedicate mesei.
Dacă în vremuri de mult apuse, omul muncii își aducea de acasă merindele pentru prânz, astăzi, omul companiilor preferă să mănânce în oraș sau să-și cumpere gustărica din cel mai apropiat loc. De aceea, cartierele muncitorești, astăzi corporatiste, sunt pline de restaurante de tip fast-food, împinge-tava, cantină, supermarket cu mâncare gata gătită, rulote, autoservire, șamd. Totul trebuie livrat rapid și pe gustul muncitorului, pentru ca el să se întoarcă satisfăcut la birou și să revină în pauza următoare. V-ați pus însă întrebarea ce obiceiuri alimentare ați dezvoltat?
Teoretic, mâncăm mai bine decât toți strămoșii omenirii, pentru că avem acces tot timpul anului la alimente proaspete. Tot teoretic, nivelul de chimicale utilizate în producția alimentară este măsurat și sigur pentru organism. Mai știm și că în atâta abundență este recomandat să ne ferim a ne alimenta prea mult sau a face abuz de anumite lucruri bune, dar nocive, cum sunt zahărul, grăsimile, sarea. Dar este adevărat și că a-ți procura hrană nu mai este o activitate solicitantă, doar cardul bancar să-l ai pregătit.
Mâncarea este variată, gustoasă, mereu la îndemână. Suntem înconjurați de gustărele, ronțăieli, recompense culinare, iar propria poftă ne transformă în dependenți de mâncare. Dimineața ne încolonăm la coada la cafea, apoi la cea de la covrigi, după două ore de muncă mai luăm ceva de la vreun automat sau chioșc, apoi ne pornim la masa de prânz, unde ne lăsăm atrași de caserole aburinde și ochioase și ne întoarcem la birou cu burți pline, poftind la o cafea și poate și un biscuit. Rezultatul este că mâncăm mai mereu, fără a mai observa că mâncăm și foarte rar ținând cont de ce anume mâncăm.
Orice antrenor îți va spune că dacă vrei să începi să faci mai multă mișcare, trebuie să monitorizezi fiecare pas. Același antrenament se poate aplica și farfuriei: dacă vrei să mănânci cât și ce trebuie, întâi de toate trebuie să-ți monitorizezi obiceiurile alimentare. Ce mănânci cel mai des, unde, cum îți place să mănânci (pe tastatură, cu colegii, în parc, etc.), cât cheltui pe mâncare, ce ingrediente alegi cel mai des, te recompensezi cu dulciuri. Sunt doar câteva întrebări care te vor ajuta să realizezi ce fel de gurmand ești și dacă obiceiurile tale alimentare îți afectează în vreun fel viața. Dacă lucurile sunt grave, poți apela chiar la un nutriționist. Dar, cel mai important, este să-ți vizualizezi dependențele și să le învingi. Pentru un regim echilibrat este nevoie chiar de echilibru. Ar trebui să te preocupe întâi ingredientele și apoi gustul, iar variația să nu te lase să te așezi la aceeași coadă în fiecare zi. Iar dacă ai face și o scurtă plimbare în pauza de masă, toată lumea ar fi de-a dreptul fericită. Doar pentru că mâncarea este la îndemână nu înseamnă că este și cea mai bună alegere.
One Reply to “Pauza de masă”