Plecând de la dorinţele primare, omul a căutat mereu să adune cât mai multe lucruri menite să-i susţină fericirea. O casă mai călduroasă, o masă mai îmbelşugată, un partener mai reuşit, onoruri, putere, avere, dragoste, copii. Totul se învârte în jurul verbului “a avea”. Şi urările de aniversare şi răspunsurile la banala întrebare “Ce mai faci?”.
Erich Fromm (1900 – 1980) ne propune o abordare un pic diferită a vieţii: ce-ar fi dacă l-am înlocui pe ambiţiosul “a avea” cu mai intimul “a fi”? Cartea sa, Arta de a fi, descrie pe larg conflictele ce apar şi modalităţile de a le rezolva. Autorul vorbeşte despre cel mai greu lucru cu putinţă, introspecţia. Şi nu putem să nu-i dăm dreptate când ne recomandă să găsim vinovatul înăuntru.
Cei mai mulţi dintre noi au posibilitatea de a alege. Dar suntem victimele propriilor dorinţe şi ne canalizăm energia pe “a avea”. Vrem slujbe bine plătite, case frumoase, copii cuminţi, parteneri iubitori, o lume mai bună, conducători mai luminaţi. Vrem să avem succes şi să fim sănătoşi, să cunoaştem oameni interesanţi şi să călătorim. Ne înfăşurăm în laude şi minciuni şi refuzăm să recunoaştem că nu suntem nici pe departe cum ne-ar dori să fim. Pentru că doare.
Erich Fromm propune mai multe metode pentru a ne ajuta să depăşim această durere. Autorul ne propune metodele care au funcţionat pentru el şi în care s-a regăsit. Însă, metodele sale nu sunt o reţetă garantată. Ştiu, am vrea să fie, pentru că ne plac lucrurile simple şi eficiente. Dar găsirea căii de comunicare cu voi înşivă ţine doar de voi. Învăţăturile şi sfaturile altora pot doar să vă ajute să înţelegeţi ce căutaţi şi încotro s=o apucaţi. Asta dacă într-adevăr vreţi să-i daţi o şansă lui “a fi”.