Bună dimineața! Doar ce-a mai trecut un an, nu-i așa? Și tocmai a început altul, nou-nouț. Tocmai s-au tras linii, s-au făcut bilanțuri, s-au trecut în revistă amintiri, călătorii, kilometri, vise împlinite sau nu, kilograme… după care s-au întocmit noi liste de dorințe pe care ni le-am recitat apoi în minte, în plin miez de noapte, chiar atunci când dopurile a milioane de sticle de șampanie tocmai făceau deodată “poc!” la concurență cu tot atâtea artificii.
Nu am numărat nimic la miezul nopții. Nici dorințe, nici secunde, boabe de struguri, bani, calorii sau sarmale. Am șters “cel mai” și “cea mai” de pe listă și am păstrat “mai bun”. În loc de un “imposibil” am pus “sper”. Încă.
A venit deja. Anul. Și e nou. Acum e iarnă și azi dimineață copacii erau albi de brumă, dar o să vină primăvara cu gusturi noi, apoi vara, apoi toamna cu gusturi de acasă și gusturi de demult. O să mi se facă dor și am să scriu în fiecare anotimp. Despre gusturi noi, gusturi de acasă sau de demult. Și va veni din nou iarna. Și un An Nou. Unul din cei mulți pe care ni-i dorim să fie fericiți.
Pe curând!
Cover photo by Vernon Raineil Cenzon on Unsplash