Poate în alte culturi ale lumii a pleca în vacanță de unul singur nu este ceva de menționat. Însă în spațiul carpato-danubiano-pontic este un act de curaj. Și nu pentru că s-ar deschide pământul să te înghită, ci pentru că te înghite gura lumii, te storc de energie privirile pline de milă și de întrebări, te întorc din drum nedumerirea și etichetele.
Să pleci în vacanță de unul singur înseamnă să-ți asumi să fii întrebat de multe ori dacă ești sigur că vrei o cameră pentru o persoană și să constați că plătești oricum pentru două. Camerele ”single” sunt o raritate în industria hotelieră din România. Aparent, și restaurantele au probleme în a înțelege conceptul de o masă pentru o persoană. Chelnerii te privesc încruntați, nemulțumiți că deranjezi o masă de patru persoane ca să lași bacșiș de o persoană. Cumva lumea se așteaptă ca un călător singur să fie o persoană cu foarte mulți bani, altfel nu ar îndrăzni nebunia de pleca în vacanță de unul singur. Este un afront la întreaga industrie.
Dar nu doar serviciile și cei care le oferă au o problemă cu cei care își permit luxul de a pleca la drum pe cont propriu. Lumea întreagă se oprește din orice activitate pentru a privi peste umăr specimenul. Etichetele se lovesc de ziduri în jurul tău. Dacă ești femeie, în funcție de vârstă, ești fie deprimată și disperată să găsești pe cineva cu care să împarți vacanțele viitoare, fie nebună de-a dreptul. Dacă ești bărbat, tot în funcție vârstă și situație financiară, ești fie un pierde-vară fără slujbă, fie vreun obsedat căutat de poliție. În cel mai bun caz, nu ești în vacanță, ci plecat cu afaceri. Atunci le rămâne doar curiozitatea de a afla treburile care te-au pus pe drumuri.
Pandemia ne-a umplut listele de nemulțumiri până la refuz. Suntem lipsiți de evenimente, strâmtorați în alegerile de vacanță, stresați de grija continuă, obosiți de știrile negative. Ne plângem că stăm prea mult în casă, că avem prea rar ocazia unui răsfăț ”în oraș” cu prietenii, că suntem nevoiți să școlim copiii acasă, că am transformat sufrageria în birou. În toată această nebunie, oamenii singuri, cei care pleacă în vacanțe de capul lor, cei care se descurcă cum pot și cât pot pentru că oricum nimănui nu-i pasă, se vaită mai puțin. Sunt obișnuiți cu liniștea din casă și cu lipsa socializării. Sunt învățați să-și facă singuri programul. Și chiar dacă le lipsesc momentele de interacțiune socială, nu prea îndrăznesc să vorbească despre asta. Căci etichetele curg din toate părțile și nu sunt din cele laudative. Anul acesta, Ziua Mondială a Sănătății Mintale se adresează tuturor, și celor care suportă presiunea singurătății și celor care o stigmatizează.
Credit foto by Atlas Green on Unsplash