Reeditarea volumului lui Richard Bach îmi face o deosebită plăcere. Pescărușul Jonathan Livingston mi-a fost unul dintre cei mai buni prieteni literari. Pentru că lui Jonathan îi place să zboare altfel decât o fac familia și tovarășii săi.
Jonathan își dorește mai mult decât i-au îngăduit legile naturii. Pasionat de aeronautică, Richard Bach împrumută personajului său cunoștințe și dorințe de zbor în picaj, în viteză, mult peste condiția lui mediocră de pescăruș. Renegat de familie și prieteni, Jonathan se luptă cu o viață singuratică la marginea societății, dar este dependent de visul său ca de un drog. Am crezut că am înțeles finalul poveștii atunci când am citit-o prima dată, dar în această nouă ediție, autorul a mai adăugat un capitol final, iar povestea capătă noi valențe. Până unde va zbura Jonathan? Fără limite, probabil.
Își îngustă ochii într-o concentrare cumplită, își ține răsuflarea, își încordă aripile… încă.. încă puțin. Penele i se zburliră, se afla la limita de viteză și căzu. Pescărușii, după cum știți, n-ating niciodată acest prag. (Richard Bach – Pescărușul Jonathan Livingston)