Într-o zi de vară, acum 15 ani, a intrat în viaţa mea Pisu. Îi alesesem un nume complicat şi l-a refuzat din start, încăpăţânându-se să răspundă (uneori) la Pisu. N-a fost o întâlnire dificilă pentru noi. Ne-am privit vreo 3 secunde cu timiditate în faţa blocului, apoi el a început să ţipe ca din gură de şarpe, iar eu, panicată, l-am luat în braţe şi l-am dus în casă. Am rămas prieteni de atunci.
Nu e întotdeaun
a simplu să locuieşti cu un prieten. Îşi lasă lucrurile împrăştiate peste tot, nu are niciodată bani de mâncare, se mai şi îmbolnăveşte, iar pe deasupra nici nu trage apa la baie. Dar nimic nu se compară cu mângâierea lui când oboseala sau tristeţea te copleşesc. Vorbeşte puţin, te priveşte cu ochii ăia care ar topi gheţarii de tot, se lipeşte de tine şi gata. A reuşit să te facă să uiţi.
Când pleci pentru mai mult timp de acasă şi nu-l poţi lua cu tine, e musai să-l laşi cuiva în grijă. Chiar dacă la început ceilalţi prieteni sunt reticenţi, curând vor realiza cât de bine se simt în compania lui şi vor veni să-i ţină de urât de plăcere. La câte şmecherii şi jocuri ştie, cu siguranţă va fi un companion plăcut pentru oricine.
Când ai copiii tăi, nu uita de prieteni. Doar pentru că ai o viaţă nouă, nu înseamnă că trebuie s-o uiţi pe cea veche. În plus, ei îi vor iubi atât de mult pe copii şi le vor oferi o educaţie frumoasă şi joacă pe măsură. Prietenii nu se abandonează, nu se uită în parcări sau benzinării, nu li se aruncă în stradă copiii. De prieteni ai grijă, cum au şi ei de tine.
În Bucureşti e simplu să-ţi faci prieteni. Pe unii îi găseşti la adăposturile speciale, alţii te aşteaptă chiar la uşa blocului. Te vor primi în viaţa lor cu atât de mult entuziasm şi căldură, încât îţi vei dori să-i fi întâlnit mai devreme.