Azi, 24 iunie 2014, de Sânziene, un grup de entuziaşti ai iei a decretat Ziua universală a iei. O iniţiativă frumoasă căreia i-au dat curs producătorii, comercianţii şi purtătorii de ii din toată ţara.
Dar portul tradiţional românesc nu este uşor de obţinut sau de purtat. O ie lucrată manual costă în jur de 300 de lei şi se găseşte doar în magazine specializate sau la târguri (puteţi încerca la cele de la Muzeul Ţăranului Român). O variantă mai accesibilă ar fi bluzele cu aspect de ie, lucrate industrial sau brodate la maşină, din in sau bumbac. Totuşi, chiar şi acestea trebuie căutate ceva, dacă vreţi într-adevăr să fie ie românească şi nu caftan turcesc.
Pentru a păstra farmecul popular al ţinutei, încercaţi o fustă foarte largă (ca în costumul maramureşean) sau nişte pantaloni foarte strâmţi, asemănători cu cei din costumul popular bărbătesc din Ardeal. Modernizând prea mult purtarea iei, riscaţi să pierdeţi farmecul acesteia (perioada Flower Power e mai uşor de recunoscut decât un costum popular, din păcate). Ia trebuie purtată cu mult curaj. În Munich, de exemplu, costumul popular bavarez (cu pantaloni scurţi de piele pentru bărbaţi şi bluză scurtă, cu mâneci bufante şi corset pentru femei) se vinde în magazine renumite de haine (nu doar în magazine specializate) şi este purtat integral pe stradă, indiferent de vârstă sau statut social.
O zi a iei este o zi frumoasă, dar mândria de a purta însemne ale costumului tradiţional românesc în orice zi este cu mult mai frumoasă.