În curând trebuie să pun la poştă trei vederi către Malaysia, Germania și Japonia, iar patru călătoresc deja spre SUA, Belarus, China și Ucraina. Nu, nu am prieteni în toate aceste ţări, dar am descoperit (mulţumesc, Ana!) un proiect minunat, care a devenit noua mea pasiune.
Mișcarea se numeşte Postcrossing, este dedicată iubitorilor şi nostalgicilor scrisului de mână şi ai corespondenţei reale (și, desigur, colecționarilor de vederi și timbre), iar site-ul care o promovează poate fi găsit aici.
Mi se înseninează ziua de fiecare dată când descopăr în cutia poştală (locul acela în care primeşti doar facturi şi fluturaşi promoţionali) o vedere (două, trei) de la o persoană necunoscută, din orice colţ al lumii. Necunoscută, deoarece destinatarul este ales aleatoriu de site. În felul acesta, ai parte numai de surprize: nu tu alegi cui să scrii şi nu ştii cine şi când îţi va trimite o vedere.
Este ideal pentru toţi cei care doresc să ia o pauză de la scrisul exclusiv în mediul virtual sau pentru cei care vor să cunoască o mulţime de oameni noi şi frumoşi din toată lumea și să-și sporească cunoștințele de etnografie, geografie, istorie etc. În plus, de ce nu, putem contribui astfel şi la promovarea unei imagini frumoase a României. Există și alte aspecte interesante ale postcrossingului, dar vă las să experimentați pe cont propriu.
Dacă nu v-am convins încă, puteți vedea aici o parte dintre vederile primite de mine.
Sursa foto: facebook.com/postcrossing