De data aceasta s-a lăsat cu furnicături, cu soare mult, cu deja vu-uri, cu urlete însetate, cu trâmbite, cu aruncări la fileu, cu căzături…Nu, nu e vorba despre o petrecere cu volei pe plajă, e iar mistuitorul şi neînfricatul Road Grand Prix care stă la colţ, ne pândeşte, vede după ce nebunii râvnim şi ne seduce iremediabil! Nici nu ai cum să-i rezişti!
Aşa plecam în trombă de la start, cu gândul şi gustul irezistibilului! Şi când vezi dansul, intri în cerc şi începi să joci, şi joci până la epuizare! Oare cât e ceasul? Abia a trecut de jumătate, timpul stă în loc şi picioarele din ce în ce mai puse pe treabă…dar până când? Era clar că trebuia să se oprească cândva, dar acel cândva era din ce în ce mai greu de găsit. Asta ne place, îi dăm înainte şi nu ne oprim nici la un pahar de apă, oricât de uscată ţi-ar fi gura!
O aşa clădire impetuoasă a rămas mută şi a devenit microscopică. Se simţea sugrumată. Vitezele cicliştilor erau atât de mari, încât spaţiul dintre doi ciclişti era de neatins. A fost o luptă dârză, strânsă şi frumoasă, iar REZULTATELE conturează efortul.
Road Grand Prix a făcut iarăşi impresii şi, cu siguranţă, îi vom fi mereu alături, căci avem doar de câştigat!