Știu că se spune că rozul e culoare gingașă de primăvară, dar priviți cerul toamna, cu puțin înainte de apus. Nuanțe de roz puternice, voluntare, pline de emoție acoperă cerul. Și de ce n-am îmblânzi frigul și n-am sărbători lumina aparte a soarelui de noiembrie purtând roz?
Cred că rozul poate fi mai mult decât un semn de fragilitate și copilărie a unei personalități de Barbie. Cred că poate fi semn de feminitate, de siguranță de sine, de dragoste. Cred, de asemenea, că are suficiente nuanțe cât să fie pentru toate vârstele și toate preferințele. Și mai cred că atâta timp cât purtăm culori inspirate de natură nu avem cum să dăm greș, chiar dacă alegem coloritul lui Nemo, peștele clovn. Să sfârșim toamna așa cum se sfârșesc zilele de noiembrie: în nuanțe de roz.
