J.M. Coetzee și-a dorit ca această carte să apară fără titlu, cu o copertă albă, pentru ca abia când cititorul a citit ultima pagină titlul să i se arate. Pentru că este un experiment literar deosebit, o filosofie întreagă integrată într-o poveste dintr-o lume utopică. Și pentru că ideile preconcepute nu au ce căuta aici.
Copilăria lui Isus este povestea unui bărbat sosit într-o lume nouă fără amintiri, fără bagaje, fără identitate. Are doar grija unui copil străin și promisiunea că îi va găsi mama. Nu știe cum, dar e sigur că o va recunoaște dintr-o privire. Este o lume a bunăvoinței, a lipsei de excese și de pasiune, a ordinii. Și lucrurile par să se așeze de la sine, cei doi integrându-se destul de ușor în mersul de mecanism al orașului. Dar când imaginația copilului depășește regulile impuse de societate, de matematică, de școală, existența lor se dezintegrează iar. Și lumea nouă nu mai e bună pentru ei.
Copilăria lui Isus pune atâtea întrebări încât n-o să te lase să dormi. Simplitatea și acuratețea lor te vor bântui. Până la urmă de ce funcționăm după niște reguli pe care nu le înțelegem? Un exercițiu de imaginație, de libertate, cartea lui J.M. Coetzee îți poate părea o nebunie. Dar una frumoasă rău.