Privind în soare este un abecedar al lumii spus prin gândurile unei femei. Sunt gânduri simple, de om care prea multă vreme s-a crezut prost (deși o convingere interioară îi spunea că nu e chiar așa de prost cum îl cred oamenii) și care și-a dorit în viață doar să nu iasă în evidență. Sunt gândurile unei femei pentru care înțelegerea lumii a venit târziu, dar care nu și-a pierdut cumpătul în niciuna din etapele vieții. Descoperind ceva nostim în acțiunile mărunte, ceva bun într-o nenorocire, ceva liniștitor în plictiseală, ceva real într-un vis, eroina lui Julian Barnes este o metaforă la feminin.
În viața ei intră un unchi șugubăț, pentru care totul e o glumă. Copilăria nu e lipsită însă de înțelepciune, de observație, de emoție. Apoi cunoaște un aviator cu un tic nervos și cam grosolan. Casa e îmbrăcată în camuflaj, părinții ei sunt prinși în diverse grupuri de sprijin al armatei, iar ea a preluat la o vârstă fragedă gospodăria și compania tânărului pilot găzduit forțat în casa lor. Nu, între ei nu izbucnește o poveste de dragoste plină de pasiune, ci un dialog bizar, care va dăinui în mintea femeii peste ani. Un dialog cu o conștiință proprie îmbrăcată în uniformă de aviator. Tinerețea. Să vezi soarele răsărind de două ori în aceeași zi. Să zbori direct spre soare, orbit, fericit. Căsătoria îi aduce duritatea vieții simple, plictiseală, un soț care o consideră defectă pentru că nu face copii destul de repede. Maturitatea îi dăruiește maternitatea și libertatea pe care nu a știut că o merită. Puse cap la cap, o viață.
Romanul Privind în soare te fascinează, te face mai bun, mai înțelept. Reușește să-ți explice câteva principii elementare și general ignorate. Îți vorbește despre curaj, despre dragoste, despre vise, despre libertate. Te învață să trăiești, simplu și bogat în același timp.