Citim puțină literatură română contemporană. Ne fug ochii după coperți strălucitoare, semnate de autori premiați la concursuri de care nu am auzit vreodată, și uităm că și aici, în propria noastră ogradă, se face literatură de calitate. Așa mi-am făcut mea culpa și m-am apucat de citit volumul de proză scurtă Întoarcere în secolul 21 al scriitoarei, redactorului literar și conferențiarului Ioana Pârvulescu.
Începutul a fost timid din partea mea. Regăseam în paginile aproape de jurnal ale autoarei situații și oameni atât de familiari pe aceste meleaguri încât pentru o vreme mi-am spus că e inutil să mai citesc. M-a cucerit însă umorul, încheierea într-o notă pozitivă a fiecărei povestiri, atitudinea împăciuitoare a autoarei și, nu în ultimul rând, expertiza literară pe care o adaugă. Suntem cu toții personaje și nici măcar atât de autentice încât să nu ne regăsim în paginile vreunui scriitor.
Perspectiva românească asupra chichițelor românești devine cu fiecare pagină mai delicioasă. Te simți acasă, în blocul tău plombă comunistă, cu vecinii tăi mai gălăcioși sau mai băgăreți, cu poștașul tău mereu o poveste, cu instalatorul care vine sigur și nu mai apare. Recunoști fiecare pas, înțelegi că hazul de necaz este cea mai bună variantă și, dacă ești atent, te alegi și cu o lecție de bună purtare. Spiritul pedagogic al autoarei răzbate grațios.
Ioana Pârvulescu spune despre acest volum: “Suntem cu toții în ea. Cumva, cartea aceasta seamănă cu secolul în care s-a născut: e plină de neliniște, deși n-a uitat de tot să râdă.”