Deși oferta literară este bogată, în România se citește puțin. Și mai puțin se citește literatura autohtonă, divizată puternic între nume cu greutate și cvasi-necunoscuți. Literatura română se vinde prin relații, cunoștiințe, prieteni și rețele de socializare. În librării, raftul românesc este privit cu suspiciune și abandonat rapid în favoarea celui cu nume străine și ștampile de premii de care oricum n-am auzit. Dar dacă a luat un premiu undeva în America, o fi bun de ceva, nu?
În ceea ce privește numele românești, publicul urmărește mai ales personalitățile, cu puternice campanii de lansare, apariții televizate, titluri universitare. Debudanții se bucură doar de entuziasm, nu și de căutare. Dacă sunteți totuși curioși în privința celor mai proaspeți autori de proză scurtă din România, încercați Revista Iocan, dedicată în exclusivitate lor. Revista apare trimestrial și poate fi găsită în librării. Unii dintre cei prezenți în paginile ei sunt și autori de cărți, așa că dacă vă place proza lor îi puteți căuta și urmări.
Dintre numele arhicunoscute și întâlnite atât în ziare, cât și pe coperți de carte, îl amintim pe Andrei Pleșu. Cu un CV impresionant și o listă lungă de articole și volume, Andrei Pleșu s-a concentrat în ultima vreme pe volume de eseuri dedicate cu realism zilelor noastre. Abordând subiecte la îndemâna oricui, cu un limbaj academic și mențiuni filosofice, Andrei Pleșu se apropie de public. Nu este musai să vă placă, dar este o perspectivă interesantă.
De formație istoric, Neagu Djuvara a publicat în ultimii ani volume de analiză a unor perioade importante în istoria națională. Însă, în volumul Amintiri din pribegie descoperim o istorie românească de dincolo de granițele țării, de după cel de-al Doilea război mondial, o istorie care nu apare în manualele noastre. Extrem de personală și plină de detalii, scrierea lui Neagu Djuvara se dovedește mai fascinantă ca un roman de ficțiune, plină de umor și carismă, de înțelepciune și realism. Este cu siguranță un alt gen de literatură românească.
În vizitele prin librării încercați să acordați câteva minute volumelor cu autori români. Nu din patriotism, ci din curiozitate. Unii dintre ei se ridică la nivelul autorilor străini, chiar dacă au parte de mai puțină promovare și de premii mai puțin sonore.