Am ajuns într-un punct al civilizaţiei umane în care deşi tehnologic putem avea aproape orice ne dorim, nu reuşim să ne găsim fericirea. O căutare continuă ne face să ne dorim ce nu avem, să ne plângem de ce avem, să ne zgâim invidioşi la ce au alţii. Cărţile care ne promit că ne vom înţelege mai bine pe noi şi pe cei din jurul nostru şi că ne vor ajuta să găsim soluţii rapide de fericire umplu toate librăriile. Nu e greu să înţelegi că toţi vrem să fim fericiţi, însă nu prea mai ştim cum să facem să ne iasă nici cea mai simplă relaţie: cea cu noi înşine.
Jacques Salomé este psihosociolog şi autorul a multor cărţi despre relaţii. A dezvoltat propria lui metodă de a dezvolta şi întreţine relaţii. De ce eşuăm atât de des în relaţii când ele sunt baza umanităţii? Mai ales acum, când metodele de comunicare sunt la îndemâna oricui. Se pare că problema este ascunsă adânc în modul în care am fost educaţi, în exemplele subtile văzute în jurul nostru, în relaţiile cu părinţii şi cu fraţii, şi în acel virus care ne roade continuu: dorinţa de a fi fericiţi.
Dacă m-aş asculta m-aş înţelege este dedicat relaţiilor cu părinţii şi celor de cuplu. Cartea încearcă să ne arate cât de simplu putem identifica adevăratele probleme dacă reuşim să fim atenţi. Şi cât de des problemele vin din noi, dar le proiectăm isteţ în celălalt. Chiar şi problemele medicale pot beneficia de ameliorări dacă înţelegem blocajele care le produc.
Jacques Salomé reuşeşte să te facă să te regăseşti în sutele de exemple. Trezeşte câteva întrebări şi deschide nişte dulapuri pe care le ţinem îmbâcsite de multă vreme. Însă nu dă soluţii. Nu spune reţeta. Aşa că după ce citeşti ultima pagină şi crezi că ştii tot ce trebuie să ştii, dar lipseşte cifrul, mai citeşte o dată titlul cărţii. Şi învaţă să te asculţi.