‘Unless’, un ‘doar dacă’ românesc atât de plin de necunoscut şi greu de tradus. Defineşte acea variantă pe care nu ai ales-o şi nu ştii ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi ales-o. Un nume ciudat pentru o carte, dar nu pentru una în care toate capitolele au nume asemănătoare: şi totuşi, aproape, până unde, dar.
Unless este scris de o scriitoare şi are ca personaj principal o scriitoare care scrie un roman despre o scriitoare. Un roman-pansament, pe care-l foloseşte ca să-şi ascundă durerea provocată de modul în care trăieşte cea mai mare dintre fiicele sale. Un roman care ne foloseşte nouă drept pansament pentru toate câte se întâmplă, un manifest pentru bunătate. Manevrând cu pricepere sfori metaforice, psihologice şi literare, Carol Shields scrie despre ea şi despre noi.
Recunosc, romanul atinge un pic mai mult sferele feminităţii. Poate nedrept pentru cititorii de alt sex, dar au multe de învăţat oricum. Te poţi regăsi în multe ipostaze: de părinte care nu-şi mai poate înţelege şi ajuta copilul, de femeie care nu se regăseşte mai niciodată în publicul căreia i se adresează colegii de breaslă, de scriitor căruia îi sunt răstalmăcite scrierile pentru o editare de succes, de om în căutarea bunătăţii pe care umanitatea a pierdut-o de mult.
Unless e o lecţie subtilă, sensibilă şi profundă. Te face s-o iei cu tine sub haină şi să-ţi aduci aminte în tren să cauţi bunătatea în orice.