În această colecţie de eseuri scrise în anii 1930, Bertrad Russell vorbeşte despre educaţie, muncă, politică, religie şi multe altele. Ca în toate scrierile sale, Bertrand Russell are un fel blând de a face filosofie şi de a traduce concepte abstracte pentru publicul larg.
Titlul volumului este inspirat de eseul cel mai controversat pentru anii aceia. Bertrand Russell susţinea în 1935 că societatea a ajuns la un nivel tehnologic care îi permite să reducă numărul de ore lucrate de un muncitor şi numărul de produse fabricate. Supraproducţia în anumite domenii era vizibilă încă de pe atunci. Nu avem nevoie de atât de multe produse de acelaşi fel şi în loc să dedicăm tot timpul unei munci care nu produce nimic util, mai bine am reduce programul de muncă la patru ore şi am folosi mai bine timpul rămas.
Betrand Russell îşi explică teoria într-un context politic delicat. Atât socialismul cât şi fascismul creşteau în popularitate şi deveneau forţele viitorului. Călătorind şi observând, scriitorul face o descriere globală a momentului istoric, a generaţiilor care îl trăiesc şi a direcţiilor care ne-ar putea aduce mai multă fericire. El vorbeşte despre eliberarea femeilor de treburile casnice şi dominaţia financiară masculină, despre educaţie şi blazare.
Elogiul inactivităţii nu susţine lenea, nici pe departe. Dar susţine înlocuirea muncii brute şi fără sens cu timp pentru contemplare, arte şi creativitate. Din păcate, aproape 100 de ani mai târziu, lumea n-a învăţat mare lucru deşi am trecut prin încă un război mondial şi o lungă perioadă de comunism.