Cred că toţi ne-am dorit la un moment dat să fim altfel: frumoşi, faimoşi, bogaţi, eroi din filme sau din realitate, genii sau exploratori plini de curaj. Ne-am dorit o altă viaţă, plină de suspans şi aventură, în care să nu fim personaje secundare. Şi-atunci ne-am reinventat, am renegat ataşamentele care ne făceau banali şi am pornit să ne arătăm “noul eu” în locuri în care nu ne cunoaşte nimeni. Aceasta este şi povestea lui Jennifer Ebert.
Studentă, pasionată de film şi dornică să fie populară, Jenny alege o universitate departe de casă şi o nouă identitate: femme fatale din filmele anilor 1930. Însă ironia sorţii o duce pentru o scurtă perioadă într-un stabiliment pentru persoane în vârstă şi singure. Într-un amestec de umor, tristeţe, aventuri mai mult sau mai puţin credibile şi personaje cu poveste şi totuşi banale, David M. Barnett ne demostrează că viaţa nu ţine cont de dorinţele noastre. Şi nu este nici spectaculoasă, nici banală, nici bună, nici rea. Doar este. Iar noi ne putem reinventa de câte ori credem de cuviinţă, căci tot aceiaşi rămânem.
The Growing Pains of Jennifer Ebert este o carte pe care nu o laşi uşor din mână şi-ţi pare rău că se termină. Credibilă sau nu, povestea lui Jennifer Ebert este foarte bine scrisă, subtilă şi simpatică. Şi cum din orice carte ai ceva de învăţat, cititul printre rânduri se aplică şi în cazul ei. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. Nu este o carte nici pentru cei de 19 ani, nici pentru cei de 90 de ani. Este pentru toţi, fie că ne place sau nu.