Ce se întâmplă când o persoană care are dificultăți în a înțelege normele sociale decide că își dorește un partener de viață? Ia naștere un proiect, bine pus la punct și documentat, menit să găsească acul în carul cu fân. Proiectul Rosie este o poveste despre căutări și regăsiri, dar mai ales despre cât de multe lucruri ni se par normale, deși sunt impuse de ceea ce numim viață socială.
Graeme Simsion a început această carte ca un scenariu de film și lucrul acesta se simte. Îți poți ușor imagina personajul principal, listele și programele lui, ba chiar și bicicleta și haina fosforescentă și rezistentă la apă. Cartea este scrisă cu umor și empatie, ca pentru un Tom Hanks tânăr, dar cumva te face să înțelegi niște lucruri mult mai profunde. De ce trebuie să fim toți la fel? De ce ridiculizăm tot ce nu ni se potrivește? De ce impunem celor din jur ce haine să poarte, ce cuvinte să folosească și cât de mult să ne mintă? Pentru cercetătorul în genetică, pasionat de știință și statistică, lumea se învârte în jurul eficienței. Ori asta i-a adus numai necazuri, singurătate și boli psihice pe care medicii nu le-au putut diagnostica, dar au fost siguri că există.
Proiectul Rosie poate fi considerat un roman de dragoste. Dar nu este. Este un roman despre etichete și despre cât de ușor arătăm cu degetul. Despre cât de greu ne este să fim sinceri, așa cum personajului principal îi este greu să nu fie sincer. Dar el învață, actualizează chestionarul, sperând că astfel va reuși să nu mai fie singur. Noi toți ceilalți nu învățăm, nu facem nici un efort, doar așteptăm să ne pice din cer ce ni se cuvine, așa cum în filmele romantice eroul sau eroina își găsește finalul fericit.