Romanele lui Jane Austen (1775 – 1817) sunt considerate parte din literatura clasică și printre primele scrieri feministe sau, cel puțin, scrieri care tratează condiția femeii. Sunt studiate în școli și adesea reprezentate cinematografic. Sunt considerate romantice, învechite și dedicate exclusiv genului feminin. Cu toate acestea, niște secole după ce au fost scrise, romanele lui Jane Austen încă mai au fani. Sunt unul dintre ei, așa că țin să vă spun și de ce.
Citesc Jane Austen pentru că redă o lume la care nu am altfel acces. Pentru mine, secolul al XVIII-lea este la fel de fantastic ca lumea lui Jules Verne sau a lui Terry Pratchett. Dar dacă cei din urmă conturează personaje și întâmplări dincolo de lumea reală, personajele lui Jane Austen sunt parte din istorie, la fel de vii și de reali ca și noi. Și sunt curioasă.
Îmi place în mod deosebit ritmul vieții în societatea britanică de atunci. Este lent, foarte lent. Poți aștepta o scrisoare câteva săptămâni. Poți călători câteva zile ca să parcurgi doar niște sute de kilometri. Se discută nesperat de mult orice eveniment, cât de mic. Se fac vizite prestabilite și multe plimbări pe jos. Mi se pare că nu duc niciodată lipsă de timp pentru un ceai, o vorbă, o curtoazie. În lumea mereu pe fugă în care trăim, această lentoare este fascinantă. Și, cumva, din carte răzbate în viață. După ce pun cartea deoparte și eu sunt mai liniștită, mai lentă, mai răbdătoare.
Citesc Jane Austen și pentru modul extrem de politicos în care personajele discută între ele. Nu există un singur cuvânt vulgar în toate scrierile ei. Și este un sentiment reconfortant având în vedere că cele mai multe romane din zilele noastre se mândresc cu libertatea limbajului. Sigur, sunt libere să scrie cum vor, dar, măcar din când în când, aș vrea să citesc cuvinte frumoase.
Și tot legat de limbaj, mi-e dor de fraze lungi, alambicate, care te fac să le citești de două ori ca să le prinzi sensul. Astăzi, scrierea scurtă, concisă, informativă nu mai lasă loc pentru meșteșugiri literare și licențe poetice. Totul trebuie să fie livrat rapit, într-o formă ergonomică și cu deschidere la câți mai mulți cititori, cât mai puțin prieteni cu literatura. Jane Austen și Dostoievski n-ar fi trecut niciodată testul Grammarly. Și tare mă bucur când mă lupt cu câte-o frază de-a lor.
Citesc Jane Austen și pentru calitatea personajelor, autenticitatea ideilor și construcția dialogului. Nu sunt cărți scrise pentru a ajunge pe ecrane, best-seller sau senzații Instagram. Sunt scrise cu suflet, nu cu marketing. Și asta răzbate printre rânduri chiar dacă au trecut niște secole de cănd au ajuns prima dată pe hârtie. Așa că citesc și recitesc cu aceeași plăcere.