Maratonul de Crăciun este în toi. Agitația se simte deja peste tot, de la prieteni care te întreabă ce faci de sărbători la magazine strălucitoare și valuri de idei de cadouri care te țin în priză (la propriu). Gospodine și gospodari se apucă de curățenie, de lustruit colțuri ale casei pe unde n-au mai trecut de mult, de gândit meniuri și făcut liste de cumpărături. Uneori se opresc să-și tragă sufletul, alteori nu. De Crăciun, totul trebuie să fie mult: mâncare, băutură, oameni, cadouri, urări, lumini.
Valul de agitație ajunge vrei nu vrei în toate casele. Parcă pe furiș, pentru a nu-i da apă la moară, dar să nu rămân nici în urmă, am spălat trei geamuri și trei perdele și am lustruit frigiderul. Îmi spun că asta e tot, dar mintea mi-e plină de idei și de justificări. Cea mai bună e că oricum trebuie făcute. Dar ce mă înghiontește zi și noapte e meniul de Crăciun. Pentru că nu e masa masă fără bucate tradiționale, nu?
Dar ce te faci când tradiția și regimul nu merg bine împreună? Masa tradițională de Crăciun e plină de carne de porc și grăsime de tot felul, ouă și maioneză, zahăr, făină și unt în cantități impresionante. Și chiar sărbătoare fiind, stomacul și ficatul nu cunosc calendarul. Iar dacă spui cuiva că te delectezi cu un smoothie verde, capătul discuției va fi la anul. Așa că am găsit o soluție mulțumitoare pentru toată lumea: licență poetică.
Meniu de Crăciun
Sarmale face mama și nu pot concura maestrul așa că renunț umil la provocare.
Friptura fac, sigur. Dar nu trebuie să spun și de care. Cârnați, să-mi fie cu iertare, dar vor fi frigărui la cuptor.
Salata boeuf va fi, cum nu. Dar fără carne și cu maioneză fără ou (se poate înlocui un gălbenuș cu o lingură de făină de in și niște apă).
Piftie, tobă și alt aspic voi face de asemenea, dar sub formă de prăjitură cu fructe sau cheesecake cu brânză slabă, că știu că se poate.
Legume, da. Legume cât cuprinde în toate formele acceptate de bucătărie.
Apoi, desert. Începem cu mere și portocale. Măsluim un cozonac cu puțin zahăr și multă nucă. Adăugăm niște batoane făcute în casă și ne facem de cap cu câteva fursercuri cu de toate, dar în număr mic. Bem fiert, dar ceai, nu vin. Și dacă ne e poftă de vreo cremă, o îndulcim cu smochine sau curmale.
Și uite-așa, meniul de Crăciun e gata. Avem două săptămâni să mâncăm toate cele de mai sus, dar asta rămâne între noi. Ce putem spune cu glas tare e că vrem să fim sănătoși și cumpătați, să avem mult timp și puțină treabă, să ne bucurăm de cei dragi și să ne facem curat în suflet și gânduri. Să punem inima pe primul plan și burta pe ultimul. Să facem loc în casă pentru iubire, nu pentru lucruri. Să îmbrățișăm lumea cu ochi limpezi, nu neapărat cu ferestre curate. Sărbători cu bine!
Credit foto Libby Penner on Unsplash