Inspiraţi probabil de spiritul feminin al lunii martie, editurile româneşti au optat pentru o paletă largă de romane sau volume de proză scurtă semnate de mână feminină. Poate pentru că anul trecut, premiul Nobel pentru literatură a fost câştigat de o femeie (Alice Munro), ale cărei volume nu au fost traduse în limba română decât după primirea premiului. In plus, avem şi o noutate românească, romanul Paulei Săcui, „Nu mi-e frică!”. Abordarea scriitoarelor este diferită de cea a bărbaţilor care practică aceeaşi meserie. Nu este nimic de mirare aici, doar femeile şi bărbaţii vin de pe planete şi din locuri diferite.
Simone de Beauvoir, „Femeia sfâşiată”
După r
omanul autobiografic „Memoriile unei fete cuminţi”, editura Humanitas revine cu un nou volum semnat Simone de Beauvoir. „Femeia sfâşiată” este o colecţie de povestiri, dedicate suferinţelor îndurate de femei, din cauza societăţii sau a propriilor concepţii. În fiecare dintre ele, un destin este înfăţişat cu sinceritate brutală, trezind întrebări dureroase. Nu este simplu să cunoşti o femeie dincolo de tot ce lasă la vedere sau a învăţat să expună. Simone de Beauvoir este un fin observator al vieţii, de o acurateţe şi o obiectivitate rar întâlnită, aşa că este un bun punct de plecare dacă vreţi să cunoaşteţi şi alte perspective decât cea proprie.
„În ciuda dezminţirilor din albumul cu fotografii, imaginea sa din tinereţe se pliază pe chipul său de astăzi: privirea mea nu-i recunoaşte vârsta. O viaţă lungă, presărată cu râsete, lacrimi, furii, îmbrăţişări, mărturisiri, tăceri, elanuri, ba chiar uneori mi se pare că timpul nici nu s-a scurs. Viitorul se întinde încă la infinit.”
Zelda Fitzgerald, “Acordă-mi acest vals”
Probabil că sunteţi obişnuiţi să citiţi romanele soţului său, scriitorul Francis Scott Fitzgerald, dar de data aceasta, editura Humanitas ne propune să aflam şi versiunea Zeldei. Tineri, frumoşi, aparţinând unei clase sociale privilegiate, Zelda şi soţul său trăiesc fără griji, într-un fel de vis irealizabil şi deloc practic. Dacă vor reuşi să înţeleagă sensul vieţii sau dacă vor eşua lamentabil în sărăcie, vă las să aflaţi citind romanul Zeldei, plasat în zbuciumata perioadă din preajma războaielor mondiale.
Isabel Allende, “Dragoste”
Nu cred că mai este nevoie de prezentare pentru romanele Isabelei Allende. Are peste 20 de volume publicate în 35 de limbi, a vândut mai mult de 57 de milioane de exemplare şi a adunat vreo 50 de premii. Romanele sale vorbesc despre toate feţele iubirii, de la prima până la ultima, trecând în revistă emoţii şi gânduri, reacţii şi împliniri. Exclusiv feminină, aş zice eu.
Paula Săcui, “Nu mi-e frică!”
Romanul Paulei Săcui lansat de editura All este un roman al vieţii cotidiene româneşti. Vă veţi regăsi cu siguranţă în problemele şi grijile protagoniştilor. Vorbeşte despre dragoste, despre suferinţă, despre stările zilnice prin care trebuie să trecem, stricând tipare şi descoperind o lume nouă. Este un roman al vieţii moderne, cea pe care o vedeţi la televizor în fiecare zi şi pe care o ştiţi ascunsă în propriile buzunare. Are un ton relaxat, de parcă te-ar şti dintotdeauna, dar implicaţii adânci. Merită.