Intrigant titlu, trebuie să recunoaștem. Dar într-o lume în care totul se mișcă incredibil de rapid, fugind de valoare, de lucrurile cu adevărat importante, un astfel de titlu este ca un bec aprins: nu costă mult și te scapă de întuneric.
M-am hotărât să devin prost este romanul de debut al tânărului scriitor francez Martin Page. Aș putea să adaug că este un best-seller, că a fost publicat în peste 30 de țări și, în doar două rânduri, aș reuși să etichetez romanul, oferindu-vă o aparență lipsită de miez. De fapt, Antoine, personajul acestui roman suferă exact de aceeași problemă. Etichetarea inteligenței lui a evoluat de la un copil singuratic, nepotrivit pentru sport și ales ultimul la jocurile de echipă la un tânăr cu prea multe calificări inutile, sărac, ciudat și nesociabil. Așa că Antoine s-a hotărât să pună capăt suferinței și să scape de inteligența care-i punea atâtea probleme. Mai exact, să se oprească din gândit.
Prima soluție i s-a părut băutura. Apoi a încercat să se sinucidă. Cum nici una din aceste metode nu a avut succes, Antoine a recurs la metode extreme: și-a dat demisia din funcția de profesor universitar, a scăpat de toate cărțile, CD-urile și sursele de cultură din casă și a cumpărat un televizor. Apoi a tot cumpărat, haine de firmă, mâncare populară, și-a făcut chiar abonament la sală pentru a deveni dezirabil.
“Antoine nu mai era ieșit din comun, se recunoștea pe sine în ceilalți ca în niște oglinzi vii; ceea ce îl scutea de multe eforturi.”
Când conturile lui s-au epuizat, Antoine și-a căutat o slujbă și a reușit să se angajeze ca agent de bursă. Ce noroc! Refugiat în cubul său, urmărind toată ziua cifre si ecrane luminoase, Antoine a învățat tot ce era de știut despre tranzacțiile financiare și, tocmai când începea să-și piardă încrederea că tot ce făcuse îl va face prost, a devenit milionar.
“A fi bogat nu este un scop în sine; trebuie ca societatea, oamenii de pe stradă, prin admirația și invidia lor, să fie oglinda succesului tău. Antoine și-a dat seama că, devenind bogat, nu parcursese decât jumătate din drum: acum era necesar să-și dorească lucrurile pe care și le doreau cei bogați. (…) Răsfoind reviste, a întocmit lista lucrurilor pe care trebuia să și le dorească.”
Dacă sunteți curioși cum vă poate salva prostia de la o viață nefericită, încercați această carte. Însă luați în calcul faptul că cititul s-ar putea să nu vă fie de folos. Cu atât mai mult gândurile care se ițesc în urma lecturii.