Ieri, magazinele au fost pline până la refuz. Azi, rețelele de socializare sunt pline de dovezi că Moș Nicolae a trecut pe aici. Colecții întregi de pantofi au fost aliniate frumos, kilograme de dulciuri se revarsă pe parchet. Am primit și Moșul a fost darnic.
“a primi” a devenit verbul preferat al românilor. Să ni se dea. De toate, nu contează prea mult de care fel. Sărbătorile religioase și-au pierdut rostul și sfințenia în același verb. Să se primească pomana, să se primească multe cadouri, să se primească încasări fabuloase în visteriile magazinelor și ale producătorilor. Pentru că românul respectă obiceiurile și obiceiul susține primitul. Dacă nu putem primi suntem triști, arțăgoși, invidioși pe cei care au reușit. Dacă nu le putem oferi celor dragi, alergăm înnebuniți prin magazine, ajungem acasă obosiți, le tragem un perdaf și ne culcăm împăcați: noi muncim și alergăm pentru ei, nu?
Nimeni nu mai are timp de vorbă, de povești, de liniște. Suntem prea ocupați să producem, să primim, să umplem rețelele de socializare cu poze ale reușitelor noastre măsurate cantitativ. Ce-ați zice dacă astăzi, în zi de sărbătoare, în loc să umpleți ghetele copiilor cu dulciuri și jucării, să le aduceți o cană de cacao cu lapte și să vă faceți timp să le citiți o poveste? Sau și mai bine, să le împărtășiți din poveștile vostre. Și cum ar fi dacă în locul perechii noi de pantofi cu toc pe care ați aranjat-o frumos lângă ghetele soției, astăzi i-ați spune că fiecare dimineață alături de ea e o sărbătoare? Și dacă v-ați aduce aminte să dați un telefon unui prieten, doar așa, să știți cum îi mai merge? Sau un mesaj cu un gând bun, autentic, nu o poezie copiată de pe Internet. Cum ar fi să dați un pic din voi în loc de o grămadă de lucruri fără viață cumpărate din magazine?
E simplu și să dăruiești și să primești. Trebuie doar să-ți folosești deopotrivă capul și inima.