A mai trecut unul. Unde s-a dus, n-am idee. Am adunat aproape 1000 de articole, am cunoscut oameni frumoși, am alergat, am dansat, m-am bucurat, m-am întristat și am tăcut. Sunt Zmeu și astăzi vă urez cu drag, de sfârșit de an.
Roxana Vatrici:
În anul acesta am simţit cum timpul se comprimă. Pe cât creşti, pe atât senzaţia se acutizează. Totuşi am rămas în balanţă, am avut dimineţile mele cu carte şi cafea, am înotat în ape închise, am alergat prin parcuri, am pedalat printre copaci, am iubit, mi-am ieşit din fire, mi-am revenit…
În fiecare an rămân la ideea mea de constantă în viaţă. E tot ce am descoperit că funcţionează la mine şi, cu toate că nu-mi doresc să creez un cult din asta, îţi spun ţie, cititorule, că fiecare clipă e o idee, o senzaţie care se cumulează în timp şi drenează suflete.
Anul acesta am fost mai sinceră şi mai deschisă, aşă că încerc să nu metaforizez senzaţiile şi să vă ofer un platou cald de fericire şi gânduri complete.
Zmeu este un pic călit
Pe-un fundal mai antracit
Când grăieşte, el doreşte
Lumii-ntregii iubire, fireşte.
La mulţi ani!
Ana-Maria Pricochi:
În 2015 am continuat să explorez Bucureştiul pas cu pas. Mereu se găseşte câte un muzeu sau o colecţie de artă de vizitat. Teatru, operă, balet… uneori nici nu mai ştii la ce eveniment să mergi. Iar anul acesta am descoperit şi plăcerea de a participa la curse prin noroi sau alergări nocturne (cu sau fără pudră colorată). Zmeul chiar îţi dă aripi… sau idei. Sper ca anul 2016 să ne inspire şi mai mult pe mine şi pe zmeu.
Mihaela Ionescu:
2015 a fost un an plin. Mă uit pe lista cu “de făcut”, scrisă pe 1 ianuarie și nemaicitită de atunci și schițez câte un zâmbet pentru fiecare punct bifat. Desigur, am și restanțe, pe care le voi purta în continuare după mine, în bagajul gata de 2016. Cumva, simt că nu m-am sincronizat cu încheierea acestui an calendaristic, iar bilanțul m-a luat pe nepregătite. Dar e minunat să simți cum lucrurile își găsesc ordinea firească, într-o lume care încearcă să te molipsească cu graba ei spre nimic și nicăieri. E minunat să te sustragi și să-ți urmezi ritmul, departe de convenții, șabloane și mistificări. Am învățat să prețuiesc mai mult timpul meu și doresc asta fiecărui cititor-zmeu. În fond, la final de an, când cernem toate zilele scurse, rămânem doar cu emoțiile, trăirile spontane, gesturile sincere, experiențele autentice și toate care ne fac oameni. Restul e pleava, care se uită. Depinde de noi care sunt proporțiile. Un an bogat să avem, să fim sănătoși și mai înțelepți, să ascultăm mai mult, să vorbim mai puțin, să dăruim tot ce avem mai prețios!
Monica Rădulescu:
2015 a fost un an bun și așa îmi propun să fie toți anii vieții mele. Pentru că timpul nu ți-l mai dă nimeni înapoi și orice zi trăită trebuie să fie una bună. A fost un an cu experiențe noi, cu nebunie, cu lupte, cu lacrimi, cu drag. A fost așa cum trebuia să fie, căci am dat tot și m-am bucurat de tot. Cele 1000 de articole cu care Zmeu încheie anul sunt o bucurie în plus. Suntem încă aici, încă sperăm că putem face lumea mai frumoasă, mai bună. Și cum zic Celelalte Cuvinte, un sfârșit e un început, așa că vom fi aici și în 2016, ridicând la fileu evenimente frumoase, povești cu tâlc, idei sănătoase, rețete ispititoare și provocări ecologiste.
Cred în efectul fluture: o simplă bătaie din aripi aici, poate muta munții ceva mai încolo. Și dacă un fluture poate, cu siguranță putem și noi. La mulți ani!