“Râdem tot mai puţin, dispreţuim tot mai mult râsul, şi-n viaţă şi-n artă, deşi, până la urmă ne putem defini ca animale care ştiu să râdă.”
Aceasta este motivul pentru care Mircea Cărtărescu alege să scrie cu umor, să apeleze la comic, burlesc şi grotesc, să observe şi să urmărească personaje care stârnesc râsul.
Volumul Frumoasele străine adună trei povestiri, publicate în foileton în revista Şapte seri. Antrax, Frumoasele străine (sau Cum am fost un autor de duzină) şi Bacoviană spun poveşti ale zilelor noastre, împrumutând personaje reale, înfrumuseţate cu fantezie. Regăsim printre rânduri bucureşteni cuprinşi de angoasă, stratul fin de noroi de pe trotuare, situaţii absurde, dar nu rare, opinie publică şi haz de necaz. Regăsim agitaţia care ne înconjoară şi, spre surprinderea mea, la final de pagină îţi mai doreşti, pentru că te trezeşti că îţi lipsesc cutele de pe frunte şi râzi cu poftă.