Dacă vi se face dor de Umberto Eco, încercați volumul Cum ne construim dușmanul și alte scrieri ocazionale, volum ce reunește scrieri, articole și discursuri având în comun căutarea unui dușman.
Dușmanul colectiv este cel care face uneori lucrurile să meargă înainte, cel care urnește societăți. Fie că vorbim despre Hitler sau despre omul ne-arian, despre grăsimi sau despre dioxidul de carbon, dușmanul este cel care adună oamenii și îi convinge să colaboreze.
Textele lui Umberto Eco caută dușmanul în cele mai variate locuri: în politică, în istorie, în artă, în religie, în literatură, șamd. Ca întotdeauna, nimic din ce așterne pe hârtie scriitorul nu este întâmplător. Munca de documentare este și de această dată minuțios făcută. Scriitura sa, plină de farmec și umor, este înțesată cu referiri bibliografice, dar, chiar și fără a le cunoaște, lectura este plăcută și inteligentă.
Chiar dacă documentarea autorului pornește din cele mai îndepărtate colțuri ale istoriei, făcând referiri la Evul Mediu și nu numai, volumul Cum ne construim dușmanul are și un text despre WikiLeaks. Știu, Umberto Eco va fi mereu surprinzător. De ori câte ori i-ați citi scrierile.