Suntem obișnuiți cu lanurile de lalele din Olanda, cu cireșii japonezi și cu lavanda din Provence. Și ne facem punte și luntre să mergem să vedem minunea. Însă suntem mai puțin obișnuiți să facem câteva sute de kilometri în loc de câteva mii, doar ca să vedem lanul de lavandă, poiana narciselor sau bujorii de munte care cresc chiar aici la noi în curte. Așa că am profitat de Festivalul lavandei și am făcut o excursie până la Mădăraș, Mureș.
Pentru mine au fost cu totul 520 km, o excursie de o zi. Cum sunt drumurile românești în preajmă de zile libere probabil ghiciți: aglomerate, cu lucrări de asfaltare în toi, cu oameni nervoși care tocmai pleacă în vacanță, cu multe tiruri și ocazional cu căruțe. Dar fiind o zi de iunie am ignorat totul și m-am zgâit în voie pe fereastră la dealuri verzi, păduri și mai verzi, case pline de flori, câmpuri cu maci, cuiburi cu berze și tot ce mai oferă peisajul transilvănean.
Și iată-mă la Mădăraș, unde organizatorii m-au îndrumat cu afișe cu săgeți mov și unde am zărit de departe lanul de lavandă. Ca orice bucureștean cu vechime, primul gând a fost unde parchez. Însă cineva se gândise la toate și ne aștepta o zonă verde transformată în parcare (fără plată!) și un domn amabil care organiza mașinile. Ne aștepta și o zonă de răcorire și alimentare a șoferului, unde corturile te ademeneau la umbră, produsele tradiționale te îmbiau să guști și unde.. era liniște! (nu tu manele, nu tu folclor, nu tu fum de grătar, nu tu boxe năucitoare).
De la locul de alimentare drumul pornea la picior, în sus pe deal, și soarele îți ținea companie. Pe deal te așteptau organizatorii, purtând movul lavandei, povestind despre tot ce doreai să afli și îmbiindu-te cu ulei esențial și apă de lavandă. Și, bineînțeles, lanul.
Spre surprinderea mea nu culoarea sau parfumul au fost cele care m-au impresionat cel mai mult. Ci sunetul. Albinuțe fără număr se învârteau prin tot lanul și cântau în ritmul lor. Erau atât de multe încât acopereau vocile celorlalți vizitatori. Printre ele, fluturi albi și colorați. După o lungă plimbare, când am ieșit pe cealaltă parte a lanului s-a făcut deodată liniște. N-am rezistat, m-am întors în lan.
Despre culori e greu să vorbești în cuvinte. Pot doar să spun că nimeni nu va întrece vreodată natura. Nuanțe de verde crud să-ți meargă la inimă, tivite cu galben de rapiță, presărate cu acoperișuri roșii și inundate de movul lavandei. O adevărată terapie în culori, sunet și parfum.
2 Replies to “Călător pe Tărâmul Lavandei”