Lansată în 1868, Revista Femeia nu va mai fi tipărită începând cu 1 ianuarie 2020. Este cea mai longevivă revistă românească pentru femei. De-a lungul timpului, revista a reflectat istoria din jurul ei. Primele numere pe care le-am văzut eu erau din 1939, din arhiva strabunicilor. Eram fascinată de femeile graţioase, cu rochii largi şi talie mică, cu funde şi mănuşi. Aproape toate aveau părul ondulat şi purtau ruj roşu. Ultimul număr tipărit al revistei, decembrie 2019, m-a izbit cu un titlu de-o şchioapă: Sex-text: Cum te văd bărbaţii. Unii mai limpede, alţii mai în ceaţă, depinde de dioptrii.
În ultimii 200 de ani femeile au luptat şi au câştigat drepturi, egalitate, putere. În 1935, Bertrand Russell milita pentru eliberarea femeilor de treburile gospodăriei şi îngrijirea copiilor şi lansarea lor pe piaţa forţelor de muncă. Russell sugera construirea unor blocuri de locuinţe cu grădiniţă şi cantină, unde copiii să fie îngrijiţi şi hrăniţi de personal calificat. Femeie ar fi avut astfel timp pentru o slujbă, iar timpul petrecut cu familia nu ar fi fost împovărat de treburi gospodăreşti. O parte din această viziune s-a îndeplinit: femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii. De la soţie şi mamă au devenit doctori, profesori, artişti, astronauţi, şefi de stat, comandanţi de armată, piloţi şi orice altceva şi-au dorit.
Însă lupta nu s-a terminat aici. Femeile au fost, şi probabil încă sunt, mai prost plătite decât bărbaţii pentru aceeaşi muncă depusă. Lucrând în acelaşi spaţiu, numărul agresiunilor sexuale şi subtilitatea lor a crescut. Femeile avansează mai greu în carieră, preconcepţiile şi mentalităţile nefiind în totalitate schimbate. În plus, treburile casnice pare că le revin tot lor, după orele de program. Sunt doar câteva motive pentru care lupta pentru putere a femeilor a continuat. Au apărut oportunităţi special dedicate femeilor şi fonduri care să le susţină activitatea. S-au organizat asociaţii şi grupuri, s-au scris cărţi şi reviste.
Femeia este o forţă. Ea poate face orice face bărbatul şi în plus arată bine. Are grijă de casă, copii şi imaginea proprie, câştigă bine, are o funcţie de conducere sau de mare responsabilitate, se implică în proiecte caritabile, găteşte impecabil şi sănătos, face sport şi câştigă competiţii. Revistele ridică în slăvi femeile anului, reuşita lor în viaţă pe toate planurile. Femeile preiau puterea!
Puterea a fost întotdeauna obţinută şi menţinută prin violenţă. Fizică, verbală, spirituală sau psihologică, puterea a însemnat mereu victimă şi agresor. Scopul mişcării feministe a fost egalitatea în drepturi între femei şi bărbaţi, iar nu puterea. Acest women empowerment din ultimii ani nu mai are nici o legătură cu ideea iniţială. Am ajuns egali şi nu a fost destul. Războiul continuă! Femeile devin seducători aroganţi, şefi plini de orgoliu, soldaţi brutali, elevi răutăcioşi care-şi umilesc colegii. Am vrut să fim egali în drepturi, acum să fim egali şi în păcate.
Sunt femeie.
De-a lungul timpului am primit pachetul complet: pipăieli şi hărţuire, beneficii mai mici decât colegii bărbaţi, acuzaţii că mi-au făcut băieţii temele pentru că sunt prea bune să le fi făcut o fată, umilinţa că biologia a decis să existe menstruaţie, aşteptările tuturor de a deveni soţie şi mamă căci ce altceva mai bun poate face o femeie, preconcepţiile că trebuie să te ajute şi să te protejeze un bărbat în orice ai vrea să faci.
În paralel, women empowerment m-a făcut să simt nedreptăţile mai acut, inducând ură, frustrare şi violenţă. De fiecare dată când am deschis o revistă pentru femei am suferit că nu sunt destul de frumoasă, că nu am o carieră de succes şi nici măcar nu-mi permit produsele recomandate de revistă. De fiecare dată când am văzut un film cu erou feminin am suferit că nu pot să zbor ca Wonder Woman, că nu zâmbesc ca Julia Roberts şi n-am pleznit pe nimeni în viaţa mea. Cursurile special dedicate femeilor refac separea între sexe de care ne străduim să scăpăm de 200 de ani şi încetăţenesc ideea că într-o competiţie reală femeile ar pierde. Nu vreau să fiu categorie defavorizată! Nu vreau reviste care să ridice în slăvi femeile anului. Nici bărbaţii anului. Ce-ar fi să ridice în slăvi oamenii anului?
Oamenii sunt diferiţi şi aşa vor fi mereu. Nu este nimic greşit în asta, problema este în comparaţie şi generalizare. Şi mai gravă este setea de putere şi violenţa care ne ajută s-o obţinem, incapacitatea de a trata fiecare om independent şi nu ca membru al unei categorii (femei, bărbaţi, săraci, romi, homosexuali, bătrâni, străini, etc.).
Cât despre femei şi puterea lor, am o singură concluzie: Istoria spune că de fiecare dată când victimele au luat locul agresorilor acestea au devenit la rândul lor agresori. Nu cred că vreţi asta. Bărbaţii vă sunt taţi, bunici, copii, fraţi, soţi, prieteni.
Cover photo by Kristopher Roller on Unsplash
Cloneaza-te si salveaza lumea 🙂