Ne aflăm în cea de-a cincea lună de pandemie, cu peste 600 de cazuri noi și în jur de 30 de decese în fiecare zi. E drept, COVID-19 nu se vede cu ochiul liber, dar ai fi zis că în cinci luni a înțeles și românul cum stă treaba. Imaginează-ți că organizezi o nuntă, un botez, o cumetrie și chemi câteva sute de persoane, familie, prieteni, cunoștințe. Apoi imaginează-ți că în fiecare zi mor câte 30 dintre invitați. Parcă nu mai sună așa bine, nu?
Dar nouă ne place să fim șmecheri, să găsim scăpări în lege, să ocolim controalele poliției sau să ne facem că organizăm controale. Ne place să ținem masca sub nas, sub barbă, agățată de o ureche ca un cercel ieftin și urât. Ne place să ne grozăvim că pe noi nu ne prinde virusul, până ne prinde și ajungem izolați în spitalele românești, unde n-ai vrea să ajungi nici în vremuri mai bune, cu atât mai mult acum când sunt depășite și haotice. Din păcate, în această aventură a grozăviei de sine aducem fără să le cerem acordul membrii ai familiei, prieteni, colegi de serviciu și ghinioniști necunoscuți care au împărțit pentru câteva minute același spațiu cu noi. Să moară și capra vecinului, nu?
Studiu de caz COVID-19 versus români
Coadă la bancă într-un centru comercial. Cel puțin șase persoane așteaptă risipite prin dreptul vitrinei băncii, sperând că o să scape repede. Nu au noroc, unii așteaptă de mai bine de o oră. Înăuntru, un singur funcționar rezolvă problemele tuturor și se uită cu teamă cum crește coada și nervozitatea. Nu e ziua lui cea mai bună. Mai are doi, trei colegi sau șefi, dar nu par interesați să-l ajute.
Pe lângă celelalte magazine, agitație, foială și cam 50% oameni fără mască sau agățată hilar și inutil. Cei fără mască sunt fără excepție angajați ai centrului comercial, vânzători, paznici, personal de curățenie. Își beau cafeaua, rod un covrig, servesc un client, așează marfa în raft, duc gunoiul. Fără mască, fără deosebire. Evident, nimeni nu spune nimic. Oamenii strigă de la 2 metri ce doresc și se apropie cu frică să ia produsele de pe masă.
Un paznic care tocmai își aranjează masca pe față trece grăbit și fără nici o grijă la distanță printre cei care așteaptă în fața băncii. Strigă vânzătorii pe nume și le face semn să-și pună masca. Se renunță cu nemulțumire la covrig și cafea și măștile răsar pe fețe. În clipa următoare intră echipa de polițiști în control. Vreo 10, cu aparat foto, hârtii și regulamente. Se uită sever la clienți, toți cu mască pusă corect, ținându-se la distanță. Se uită zâmbitor la angajați, ”Ce faci, Cornele?”, ”Sărut mâna!”, și zăresc vreo doi care nu s-au sinchisit de anunțul paznicului. Se salută, fac glume, își iau la revedere. Nu tu avertisment, nu tu amendă. ”Ne vedem mâine!”, strigă veseli și ies.
Concluzie
Mâine, alte 600 de persoane vor primi rezultatul pozitiv care le va schimba viața sau poate le-o va lua cu totul. Dar nu numerele contează, ci oamenii. În loc să ne folosim istețimea pentru a evita amenzile, mai bine am folosi-o pentru a învăța cum se poartă nefericita asta de mască, cum și unde se aruncă cele folosite, cum să dezinfectăm suprafețe și produse și cum să ne ferim de ce-i mai rău. COVID-19 nu face diferență între șmecheri și fraieri, persoane apropiate și necunoscuți. Boala e suficient de isteață încât să nu știe de șpagă, să se urce în orice metrou sau taxi, să nu verifice contul în bancă înainte de a se instala și să nu-i pese câte amenzi ai evitat în viața asta.
Până acum, în disputa COVID-19 versus români, virusul câștigă detașat.
Foto credit engin akyurt on Unsplash