Zgomotul timpului este o carte care trebuie citită chiar dacă nu vă place stilul lui Julian Barnes, chiar dacă n-ați citit niciuna din cărțile lui, chiar dacă nu știți cine este Dmitri Dimitrievici Șostakovici. De ce? Pentru că nu este doar o biografie ficționată a vieții compozitorului rus, ci și o reflexie a istoriei Rusiei staliniste și comuniste și o radiografie literară a sufletului uman.
Julian Barnes își documentează temeinic cărțile atunci când vorbește despre persoane reale. Dar reușește să le transforme în personaje tipice, în care cititorul e liber să se recunoască și pe baza cărora ne putem construi propiul film. Zgomotul timpului aduce nu doar un personaj celebru, strivit de istorie și ridicat de muzică, ci și un om care încearcă să-și înțeleagă lașitatea și neputința. Dincolo de marele compozitor Șostakovici, dincolo de istoria care îl ridică în slăvi sau îl acuză, este un om căruia nu-i aparțin propriile alegeri și care se frământă cu întrebări la care nu găsește răspuns.
Pentru cine scrie muzică un compozitor? Pentru cine pictează un pictor? Filosofia artei și represiunile comunist-staliniste creează multe conflicte și strivesc multe spirite. Dar Julian Barnes aduce publicului o versiune caldă, impresionantă, în care cuprinde și umor și istorie și psihologie. Ne spune lucrurile pe limba noastră și am apreciat mereu felul lui jovial de a explica cele mai dure concepte. Și cumva, simt că ar fi cazul să onorăm și muzica lui Șostakovici cu o ascultare, pentru că nu mulți sunt cei care își pun viața în slujba artei și ne lasă moștenire lucruri care ne fac viața frumoasă.
