Miroase a primăvară, iar calendarul se apropie cu pași mari de 1 martie. Încă o sărbătoare, aceeași pandemie, chiar dacă acum se numește valul 3. Încercăm cu toții (încă) să funcționăm ca înainte de… să găsim soluții care să ne facă să credem că nu se întâmplă nimic rău, că totul este cum a fost mereu. Cu toate acestea, fiecare zi este diferită și în imposibilitate fizică de a fi ca cea dinainte. Nici măcar de Mărțișor.
Nu am înțeles niciodată aspectul corporatist al Mărțișorului. Nici măcar când eram la școală, încă în comunism. De ce un simbol frumos al primăverii și al conexiunii cu natura vine înfășurat în plastic, fără nici o senzație tactilă și livrat vrac tuturor? De ce a devenit obiect de marketing și se distribuie prin metrouri? De ce uneori îți este lăsat pe birou în lipsă, o ofrandă necunoscută și impersonală? De ce ”trebuie” să-l duci profesoarelor chiar dacă îl cumpără mama și nu are nici o legătură cu tine?
Și, mai ales, ce faci cu mărțișoarele după 1 martie? În ce cutie sau sertar le arunci să adune praf și să ocupe spațiu? Unele revin la viață peste un an și reiau traseul interpersonal ajungând în altă casă și în alt sertar. Altele nu prind startul și rămân prăfuite în același loc. Cumva mi-e greu să văd primăvara, renașterea naturii, mlădițele fragede și mugurii pomilor. Mi-e greu să înțeleg cum și-a pierdut simbolul simbolistica și a ajuns un obiect, o ștafetă.
Și acum problema momentului: cum distribuim mărțișoare în pandemie astfel încât să păstrăm distanțarea socială? De fapt, problema e alta: cum ne reconectăm la natură și învățăm să trăim frumos, bucurându-ne de primăvară și de tot ce aduce ea? Vreți să oferiți mărțișoare profesoarelor? Oferiți-le câteva minute de contemplat natura, de ascultat păsările, de privit norii. Vreți să oferiți mărțișoare colegelor? Adunați gunoaiele din jurul casei voastre și oferiți-le un oraș mai curat. Vreți să vă promovați produsele? Fabricați-le din materiale naturale, prietenoase cu mediul, folosiți ambalaje refolosibile și energie verde, plantați copaci. Vreți să oferiți un mărțișor tuturor? Deschideți fereastra, bucurați-vă de soare sau nori sau ploaie și zâmbiți tuturor celor care vă ies în cale. Și dacă chiar vreți să oferiți un simbol al primăverii care va fi purtat cu drag, dăruiți-l cuiva drag.
Ultima fraza este cea corecta. Martisorul in sine este o emotie. O emotie pe care o transmiti cu drag unei fete sau femei. A devenit commercial si stafeta tocmai din cauza lipsei de incarcatura emotionala in constructie lui. Mult si prost. Asta este ce se transmite.
Insa sa daruiesti un martisor frumos, clar, curat oricarei femei la inceputul unei luni in care soarele face sufletul tuturor sa tresara este ceva profund, linistitor, ritualic si de ce nu, sacru.