Recunoști cu ușurință turistul. Este agitat, privește în toate părțile ca nu cumva să scape ceva, are mâinile ocupate cu un telefon, un aparat de fotografiat, ceva de mâncaare, ceva de băut sau măcar o sacoșă. Copiii îi aleargă în toate părțile, pipăie tot ce le iese în cale. Drumul nu este niciodată prea lat pentru desfășurarea de forțe a turistului. Este pornit la vânătoare de suveniruri, amintiri și aventuri.
Dornic să facă în vacanță mai mult decât face în celelalte zile ale anului, turistul își umple zilele libere până la refuz. Acum este momentul să se revașeze față de copii și să îi înconjoare cu toată atenția de care îi lipsește în restul anului. Acum este momentul să se distreze în toate felurile pe care și le poate imagina. Nimic nu trebuie ratat, căci la întoarcere turistul trebuie să povestească înflorit tot ce a văzut și făcut. Dar cu toată atenția lui exacerbată, cu toate listele și kilometri parcurși cu mașina, turistul ratează esențialul. Liniștea.
Orice loc, fie că-l vezi pentru prima dată, fie că ai trecut pe acolo de o mie de ori, își are liniștea lui. Există undeva, o bucățică de loc în care timpul se oprește și, dacă ești atent, constați că nu mai auzi nimic. Partea cea mai interesantă este că nu zgomotul exterior dispare. Încă auzi păsările, vuietul unei ape curgând departe, poate chiar mașini sau alți oameni, foșnetul copacilor. Ce dispare este zgomotul interior. În acest loc, turistul uită să se mai grăbească. Mai mult, nu mai simte nevoia să facă, să vorbească, să recupereze. Nici o acțiune nu răzbate în locul cu liniște. Aici poți doar să oprești orice gând, să contempli și să asculți vocea naturii.
Locul cu liniște nu este accesibil turistului obișnuit pentru că taxa de intrare este prea mare pentru el. Pentru a primi drept de intrare, turistul trebuie să renunțe la a fi în pas cu moda, la poveștile lăudăroase despre vacanțe, la pozele de pe Instagram, la atitudinea de stăpânul universului căruia i se cuvine tot. Liniștea nu o pot găsi decât cei umili, cei care iubesc natura și îi recunosc măreția, cei dispuși să asculte. Liniștea aparține celor care au curajul să răspundă ”Nimic!” atunci când sunt întrebați ce au făcut în vacanță.