Obiceiurile nu sunt singurele care dictează cum ne trăim viața. Dorințele au și ele o influență majoră. Dar suntem mai predispuși să învinovățim obiceiurile decât să atacăm dorințele. În plus, a avea dorințe și a nu avea dorințe sunt la fel de greu de gestionat.
Mel Robbins afirmă că oamenii sunt de două feluri: cei care își pot vizualiza dorințele cu minuțiozitate, dar nu au idee cum să le îndeplinească și cei care sunt incapabili să vizualizeze dorințele finale, dar se pricep de minune să găsească soluții pentru a ajunge acolo dacă altcineva le arată direcția. În prima categorie sunt visătorii, în a doua sunt practicii. Niciuna din categorii nu e mai bună sau mai rea decât surata ei, pentru că știm foarte bine că avem nevoie să știm și unde vrem să ajungem și cum ajungem acolo.
Nu trebuie mult pentru a determina care dintre cele două categorii ți se potrivește mai bine. Ce e însă mai greu de înghițit este faptul că ai nevoie să te evaluezi în felul acesta. Este relativ ușor să te iei la harță cu obiceiurile tale proaste pentru că toți oamenii au obiceiuri proaste și asta reduce jena, teama de respingere și anxietatea care vine la pachet cu aceste evaluări. Dar dorințele? Dorințele sunt judecate foarte aspru de societate. Nimeni nu vrea să fie etichetat egoist, invidios, lacom, gelos, prea ambițios sau genul care dă din coate până obține ce vrea. Așa că dorințele le ținem pentru noi. Și Mel are dreptate: fie le punem în categoria visuri și nu intrăm niciodată acolo, fie nici nu credem că există și ne vedem de pașii mici ai fiecărei zile.
Cu toate acestea, dorințele sunt acolo și își fac de cap făcându-ne nemulțumiți în feluri pe care nu le înțelegem și triști în feluri în care nu știam că se poate.
Evaluarea dorințelor
Dacă simți că ceva este în neregulă, dar nu poți numi exact ce anume, încearcă să te gândești la o dorință. Dacă îți vin cinci idei în același timp și toate par să intre în categoria imposibil de realizat, faci parte din jumătate de populație. Dacă te gândești intens cinci minute și nu-ți vine nici o idee, faci parte din a doua jumătate. Îți va trebui multă putere de convingere să depășești acest prag, dar dacă totuși vrei să faci ceva în această privință, Mel îți propune niște pași foarte mărunți și foarte simpli (în teorie).
Pentru visători, Mel propune un exercițiu de practicitate: Dată fiind dorința A, care este cel mai mic pas pe care îl pot face pentru a o îndeplini? Observați că formula folosește o singură dorință. Luați-le pe rând, nu câte cinci o dată.
Pentru practici, Mel propune un exercițiu de imaginație: Azi am cinci dorințe. Care sunt ele? Ignorați toate gândurile care vă spun că trebuie să alegeți dorințe plauzibile. Mici sau mari, pofte sau dorințe de-o viață, nu contează. Dacă reușiți să faceți aceste exerciții timp de o lună, teoria spune că veți avea suficiente date pentru o concluzie clară. Pașii spre realizarea dorințelor existente, respectiv lista de dorințe vor da categorii omogene care vă vor ghida pe viitor.
Sigur, puteți să nu faceți nimic din toate astea și să continuați să trăiți la fel ca până acum. Dar eu cred că unii dintre voi vor fi curioși să încerce. Și curiozitatea este unul dintre ingredientele fericirii și al unei vieți împlinite.