Dacă începutul anului este considerat momentul tradițional pentru a face planuri, iar toamna este considerată de experți momentul cu cele mai mari șanse de reușită, la rezoluții de vară pare că nu s-a gândit nimeni. Poate pentru că vara ne gândim doar la vacanță, vrem cât mai puține lucruri de făcut și, cu siguranță, încercăm să facem cât mai puțin efort în zilele toride. Dar cine a zis că rezoluțiile trebuie să implice muncă grea și neplăcută? În prag de 1 iunie, rezoluțiile de vară îmi par jucăușe, pline de energie și relaxare, chiar dacă nu lipsite de efort.
Pentru început, îmi propun să mănânc în pas cu anotimpul și să reduc pe cât posibil distanța de la care au fost aduse ingredientele de pe farfurie. Mă răsfăț cu cireșe și căpșune de pe meleaguri autohtone, aștept să fur câte o corcodușă verde în plimbările prin oraș și mă bazez pe roșii cu telemea din ce în ce mai des. Salatele sunt prezente la două din cele trei mese zilnice și se transformă în funcție de ce e prin frigider și prin piață. Să nu uitați de cartofii noi. Au doar vreo lună de stat prin piață. Se gătesc repede, se combină cu verdeață și se pun în farfurie lângă orice altceva.
Apoi îmi propun o vară plină de efort fizic susținut. Da, da, nu plănuiesc să lenevesc la umbră sau în cafenele prin orașe pitorești, deși nu exclud oportunitățile care se vor ivi. Dar activ, îmi propun să ies la soare cât de des și să transpir cât de mult. Rezoluțiile de vară includ sesiuni de alergat, plimbări lungi și fără țel, plimbări cu bicicleta și, de ce nu, transformarea ei în mijloc de transport, nu doar de relaxare. Intenționez să urc munți, să mă cațăr pe stânci, să înot, să practic yoga, să exersez până voi fi capabilă să fac o tracțiune. Umplu lista de rezoluții de vară cât de mult, oricât de imposibile ar suna activitățile, ca să am de unde alege și să-mi cresc șansele de a duce ceva la îndeplinire.
Nu în ultimul rând, ba chiar în capul listei de rezoluții de vară, pun întoarcerea acasă. Vara asta nu-mi doresc să evadez, dimpotrivă. Îmi doresc să mă întorc acasă, să vizitez meleagurile copilăriei sau pe cele ale celor dinaintea mea despre care am auzit doar din povești. Îmi propun să aduc un strop de bucurie și liniște aici la mine în bătătură, să văd ce frumoși sunt munții, nu cât de aglomerat este traficul, să las puțină iubire la rădăcina fiecărei flori sălbatice, să mulțumesc fiecărui copac pentru umbra pe care mi-o oferă, să ascult valurile mării, nu foșnetul gunoaielor de pe plajă. Și dacă asta înseamnă să las mașina acasă și să urc bicicleta în tren sau să adun în rucsac gunoaiele lăsate de alții, o voi face cu inima deschisă și fără judecată, așa cum îți faci ordine și curățenie în casă, mulțumit că arată mai bine după tine.
Vă doresc o vară senină, cu zile întregi fără un gând întunecat și fără altă cheltuială decât de dragoste și mulțumire. Să vă fie lista de rezoluții de vară plină cu vârf și îndesat și toate drumurile să vă ducă acasă!
Photo by Karsten Würth on Unsplash