Nu mă tem de istorie, ba chiar a fost printre materiile mele preferate. Dar volumul lui Sebastian Schnoy este și pentru iubitorii de istorie, nu doar pentru cei răvășiți de nenumăratele războaie, date exacte și conducători cu același nume.
Istorie pentru cei care se tem de istorie este un exemplu perfect despre cum ar trebui să fie predată istoria. Fără exclusivitate numerică, fără patriotisme inutile și neadevărate, fără cruzimea războaielor ridicată la rang de vitejie. Dar, așa cum spune chiar Napoleon Bonaparte, “Istoria este minciuna asupra căreia s-a căzut de acord.” și nici istoricii naționali și autorii de manuale nu fac rabat.
Istorie pentru cei care se tem de istorie spune istoria omenirii de la antichitate și până la vremurile moderne, presărând fapte inedite, făcând legături amuzante și crunt de adevărate. Te surprinzi memorând povestiri întregi, ba chiar și ani și nume, fără să-ți dai seama ca de fapt chiar înveți istorie. Trecând de la greci, la romani, la conaționalii lui germani, la francezi, italieni, belgieni și olandezi, fără să-i uite pe britanici și amintind chiar și de Ceaușescu, Sebastian Schnoy spune istoria întregului continent, omogen, legat, axându-se nu pe câți oameni au pierit în bătălii cât pe invenții tehnologice, filosofii, obiceiuri, revoluții sociale și culturale.
“Se spune că paradisul ar fi în acel loc în care există poliţişti britanici, mecanici germani, bucătari francezi, iubiţi italieni şi guvernanţi elveţieni. Iar infernul acolo unde bucătarii sunt britanici, poliţiştii germani, mecanicii francezi, iubiţii elveţieni şi guvernanţii întregii poveşti italieni.”, spune Sebastian Schnoy, și cine l-ar putea contrazice.