De ziua lor femeile primesc flori. Multe flori. Se înșiră cât e trotuarul de lung și își așteaptă clienții în celofan foșnitor. Nu contează dacă buchetul conține o singură floare sau mai multe. Important e celofanul, care face totul să pară mai artistic. Și mai rezistent, căci floarea moare repede, dar celofanul trăiește veșnic. Nu, nu se poate recicla.
Chiar și florile în ghiveci au parte de împachetarea de ocazie deosebită. Cum ar fi să rămână ele mai prejos? Cum altfel ne-am arăta aprecierea dacă nu am plăti gras pentru mult plastic foșnitor? Cadourile învelite în hârtie sau libere să-și arate frumusețea naturală nu mai farmecă pe nimeni. Noi vrem plastic: colorat, lucios, foșnitor.
Pentru trei bomboane de ciocolată femeia trebuie să sape în cutii de carton învelite în plastic și plasate strategic în pungi de cadouri legate cu funde vesele făcute din alt plastic. De fapt, cadoul constă în ambalaj, nu în ciocolată. Oricum, ciocolata îngrașă, zahărul dă diabet, iar noi ne dorim o femeie sănătoasă, suplă, care să facă sport mult desfăcând ambalajul. Mănâncă ea salată acasă.
Chiar și bijuteriile vin împachetate în punguțe de plastic de zboară pe apa Sâmbetei orice urmă de sentiment și emoție. Pentru că în loc să primească atenție și mângâiere, femeia primește plastic, bine lipit și zgomotos, nereciclabil și sufocant. Ah da, arată ca marfa de contrabandă ridicată și sigilată de poliție.
De 8 Martie femeile primesc flori și cadouri din toate părțile. Ba chiar fac schimb și între ele. Munții de plastic cresc în zare (dar nu ne pasă că pare departe) și noi ne bucurăm de ambalaje mai mult decât de conținut. Căci, nu-i așa, vitrina îți ia ochii, restul nu mai contează.
Foto credit Alvaro Reyes on Unsplash
Noi, băieții de la birou, am facut cadou fetelor gogosi ambalate in cutii de carton. Tot e mai puțin plastic. Cred.