ZMEU București

Zonă magică de experiment urban

1

Busuioc, Bobotează, Bucătărie

Busuiocul (Ocimum Basilicum) este o plantă aromatică de familie bună – Lamiaceae se numește – din care fac parte plante una și una, care mai de care, ba de leac, ba de parfumat. Este rudă cu menta, salvia și lavanda, dar nu are nici o legătură de rudenie (nici directă, nici prin alianță) cu Busuioaca (de Bohotin). Bine, are și rude mai sărace și mai sălbatice, gen iarba mâței (Nepeta Cataria), dar chiar și acelea sunt bune la ceva.

Busuiocul are un miros plăcut, persistent, care l-a adus în bucătărie. Da, în cea asiatică, în cea meridională, italiană mai exact, unde a devenit rege. Aproape că mă mir că nu vedem mănunchiul de busuioc pe drapelul Italiei. Pe alte meleaguri stă mai mult lângă cele sfinte.

Cum Asia ne este mai puțin cunoscută și călătoria pe urmele busuiocului „made in China” nu este încă planificată, ne vom limita la spațiul carpato-danubiano-pontic… cu o ușoară extindere către Peninsulă.

Îl întâlnim acolo în diferite salate, atât proaspăt, cât și uscat (am încercat și noi aici). Este nelipsit din sosul de pizza, dar poate fi și unul dintre ingrediente. De exemplu, este membru în trio Margheritatriomargherita – adică roșii, mozarella și busuioc. Se presară deseori peste paste, peste parmezanul topit, bruschette, crostini și merge de minune cu roșii; neapărat cu roșii! Adică unde sunt sunt pomodori, tzup și basilico. Și pesto, să nu uităm pesto, să subliniem pesto, căci aici busuiocul este chiar eroul principal. Alături de el, uleiul de măsline, ceva parmigiano, timid semințele de pin și, imposibil de trecut cu vederea, usturoiul.

Nouă, românilor, nu ne este deloc străin. Îl cunoaștem de multă vreme, ne este chiar drag și îl cultivăm adesea în grădini, dar mai mult în scop decorativ, odorizant și terapeutic; îl punem mai degrabă la icoană, sub pernă și în păr, dar nu în mâncare. Cântecul spune „Mi-am pus busuioc în păăăr, măăăi…”. În păr, nu în mămăligă, nu-i așa? Și nici în paste. Mai mult, nu apare în nici o rețetă de-a Sandei Marin.

Cu timpul, obiceiurile se mai schimbă, se mai pierd…. Își pune cineva busuioc în păr când merge seara la club? Boboteaza a trecut, ați încercat cumva?

busuioc-mentaÎn schimb, tiptil-tiptil, mai cu o pizza, mai cu o “bruschețică”, busuiocul și-a făcut apariția în farfuriile noastre. “RAIuno” și exodul de la Dunăre la Cizmă or fi contribuit cu oarișce la acest derapaj de la obiceiurile culinare strămoșești sau poate nu. Poate raftul cu condimente prezent în supermarket ne-a ispitit să încercăm și alte arome.

Este bine de știut că busuiocul este o plantă anuală, nu perenă, ceea ce face ca tufa de busuioc proaspăt, dacă nu sfârșește în vreo salată sau supă, să se sfârșească oricum  în mai puțin de un an. Puteți păstra totuși, ca amintire, frunze uscate. Aroma lor nu va fi identică cu a busuiocului proaspăt, dar va fi mai plăcută decât a pudrei din plic. Există și alte modalități de conservare, dar pe acelea nu le-am încercat. Uscarea este cea mai la îndemână pentru că este nevoie doar de un loc uscat și ferit de lumina directă a soarelui. În plus, așa uscat se poate păstra în săculeți de pânză sau în recipiente de sticlă închise ermetic și, din nou, departe de lumină. De exemplu, în dulap. Tot uscat îl puteți pune sub pernă, chiar dacă nu mai e Bobotează, doar că nu trebuie să vă mai gândiți că visați ceva sau pe cineva.

Obiceiul de Bobotează era ceva mai complicat, nu era doar busuioc sub pernă și gata. Nu, trebuia post, apoi se mai făcea și o pâine foarte sărată care trebuia mâncată toată. Aici parcă se simte oarișce lipsă de creativitate sau de timp, cine mai știe?… Ce mare lucru era dacă erau niște crutoane,crutoane că se fac ușor dintr-o pâine mai veche, se poate presăra și puțină sare (mă rog, puțin mai multă), și puțin busuioc deasupra?

Uite-așa, se ia o pâine nu foarte proaspătă, se taie felii, feliile – în cubulețe, se stropesc cu puțin ulei (de măsline sau nu), se presară cu un pic de busuioc, se amestecă bine și se pun la cuptor pentru 5 minute. Sunt rumene și crocante!

Acum se apropie altă sărbătoare, și dacă busuiocul de sub perna, din păr sau din farfurie – de ce nu, căci dragostea trece și prin stomac – au avut efect, vă urăm Happy Valentine’s Day! Tot de import, ca și busuiocul din mâncare.

PS: Am fi pus și usturoi, dar vine Valentine’s Day și ne lasă cu buzele în vânt.

recomandarereteta

Tamara • 13/02/2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Menta – De la frecție la limonadă | ZMEU București

Lasă un răspuns

Your email address will not be published / Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.