“Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind,” (George Topîrceanu – “Rapsodii de primăvară“)
… la fel ca întotdeauna, alaiul ei de flori! Mai întâi răsar ghioceii cei albi și gingași, chiar de sub plapuma de nea (asta numai dacă Doamna Iarnă a catadicsit să ne ofere o ninsoare, căci în ultimii ani pare să fi urmat un tratament de întinerire și arată mai mult a toamnă târzie). Apar apoi brândușele, viorelele, zambilele… Ei bine, cam pe când în grădină e gata să izbucnească parfumul zambilelor, ne putem bucura și noi în bucătărie de aroma cepei verzi autohtone. La țanc, aș spune, pentru că toată iarna m-am gândit la Piramide în timp ce mâncam ceapă verde din Egipt. De fapt… nu ar trebui să fie de mirare, deoarece, în Egipt, ceapa verde era cunoscută încă din antichitate și era la loc de cinste datorită proprietăților sale magice. Mai mult, ceapa era o ofrandă adusă zeilor, de unde tragem concluzia că zeii pot fi mai puțin pretențioși decât unii muritori ajunși în funcții înalte.
Între timp, magia s-a cam dus. Acum face parte dintre trufandale și ne bucurăm că o găsim pe tarabe primăvara devreme, încă din martie. O vom găsi până prin iunie, când frunzele încep deja să fie cam tari. Deh, ceapa verde este doar o etapă intermediară în evoluția cepei, nu este altceva decât ceapă albă, galbenă sau roșie în devenire…
…sau nu, pentru că mai există un fel de ceapă, care chiar e verde și rămâne verde – Allium Fistulosum. Se spune că are același gust ca și ceapa verde de primăvară, bulbii mai mici și necomestibili și, în plus, trai îndelungat (e perenă adică).
Una peste alta, pe plaiul mioritic, ceapa, inclusiv când este în etapa verde, are o îndelugată tradiție în bucătărie. Crudă, acompaniază mămăliga din moși strămoși, înainte și după mălai (adică 
înainte și după Columb). Ei, și dacă mai e și niște caș, e și mai bine! Tratată termic iși pierde din iuțeală și devine dulce, așa că a intrat tiptil și în umplutura de plăcintă, alături de brânză.
Crudă sau gătită, ceapa verde poate îmbogăți gustul unei salate, omlete, tocănițe etc. De exemplu, la o salata orientală putem înlocui cu succes ceapa obișnuită, cu ceapă verde. Sau, de ce nu, o adăugăm de decor, așa ca aici.
Noi vă propunem o variantă de salată “light” ce se poate prepara 
oricând și oriunde există un supermarket: roșii, mozzarella și ceapă verde (asezonate cu ulei de măsline, sare și piper) – un strop de aromă de primăvară culinară autohtonă infiltrată într-o clasică combinație meridională ce ne duce mai degrabă cu gândul la vară. Deh, nici primăvara nu mai e ce-a fost…